‏ Isaiah 10

1Vai de cei ce decretează hotărârile nelegiuirii
și de legiuitorii care scriu asuprirea,
2ca să-i priveze de drepturi pe cei nevoiași
și să răpească dreptatea celor săraci din poporul meu,
făcând astfel din văduve prada lor
și jefuindu-i pe orfani.
3Ce veți face în ziua pedepsei,
în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veți fugi după ajutor?
Unde vă veți lăsa bogăția?
4Unii se vor pleca printre prizonieri
sau vor cădea printre cei uciși.

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a calmat,
iar mâna Sa este încă întinsă.

Judecata Domnului asupra Asiriei

5„Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele,
cel care ține în mâna lui bățul furiei Mele!
6L-am trimis împotriva unei națiuni lipsite de evlavie
și i-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt furios,
ca să ia pradă, să ia captură
și să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
7Dar nu aceasta plănuiește el
și nu așa gândește în inima lui,
ci inima lui este pentru a nimici
și pentru a distruge nu puține națiuni.
8El zice: «Oare nu sunt toți conducătorii mei regi?
9Oare nu este Calno asemenea Carchemișului?
Nu este Hamatul asemenea Arpadului?
Sau Samaria asemenea Damascului?
10Așa cum mâna mea a găsit împărățiile idolilor,
ale căror chipuri cioplite erau mai mărețe decât cele din Ierusalim și Samaria,
11așa cum am făcut Samariei și idolilor ei,
tot așa voi face și Ierusalimului și idolilor lui!»“.
12Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: „Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui arogante și pentru mândria privirii lui sfidătoare. 13Pentru că el zice:

«Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta,
și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput.
Am dat la o parte granițele popoarelor,
le-am jefuit de bogății
și, ca un viteaz, le-am subjugat locuitorii.
14Mâna mea a găsit, ca pe un cuib,
bogăția popoarelor.
Ca unul care adună ouăle uitate,
așa am adunat tot pământul
și nimeni n-a mișcat vreo aripă,
n-a deschis gura,
nici n-a ciripit!»“.

15Se va mândri oare securea înaintea celui ce o mânuiește?
Se va înălța oare fierăstrăul mai presus de cel ce-l folosește?
Ca și cum nuiaua l-ar ridica pe cel ce o ridică,
sau ca și cum toiagul l-ar ridica pe cel ce nu este din lemn!
16De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,
va trimite o boală nimicitoare printre oamenii lui viguroși,
iar sub gloria lui se va aprinde un pârjol, ca pârjolul focului.
17Lumina lui Israel va deveni un foc,
iar Sfântul său, o flacără.
Într-o singură zi ea va arde
și va distruge toți spinii și mărăcinii lui.
18Splendoarea pădurii lui și a livezii lui
va fi distrusă în întregime
și va ajunge ca un bolnav care se stinge.
19Rămășița copacilor din pădurea sa va fi atât de mică,
încât și un copil ar putea scrie numărul lor.

Rămășița lui Israel

20În ziua aceea, rămășița lui Israel
și supraviețuitorii Casei lui Iacov
nu se vor mai sprijini pe cel ce-i lovea,
ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel.
21O rămășiță se va întoarce –
rămășița lui Iacov –
la Dumnezeul cel puternic.
22Chiar dacă poporul tău Israel ar fi ca nisipul mării,
doar o rămășiță din el se va întoarce.
Distrugerea este hotărâtă,
făcând să se reverse astfel dreptatea.
23Căci distrugerea și ce s-a hotărât,
Stăpânul, Domnul Oștirilor, le va duce la îndeplinire
în mijlocul întregii țări.
24De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor:

„Poporul Meu, care locuiești în Sion,
nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua
și își înalță bățul împotriva ta,
așa cum au făcut și egiptenii,
25pentru că, foarte curând, mânia Mea împotriva ta va înceta
și furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor“.

26 Domnul Oștirilor îi va bate cu un bici,
așa cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb,
și Își va înălța toiagul asupra mării,
așa cum a făcut în Egipt.
27În ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău
și jugul lui de pe gâtul tău;
jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii.

28A ajuns la Aiat,
a trecut prin Migron,
iar la Micmaș și-a lăsat lucrurile.
29Au traversat trecătoarea.
„În Gheva este un han pentru noi!“
Rama tremură,
iar Ghiva lui Saul fuge.
30Înalță-ți glasul, fiică a Gallimului!
Fii atentă, Laișa!
Săracul Anatot!
31Madmena fuge,
locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32Astăzi va face un nou popas la Nob,
de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului,
dealul Ierusalimului.

33Iată, Stăpânul, Domnul Oștirilor,
taie crengile cu o forță înspăimântătoare.
Cei aflați la înălțime vor fi tăiați,
și cei înalți vor fi doborâți.
34El va reteza desișurile pădurii cu securea,
și Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreț.