‏ Luke 18:18-30

Isus și conducătorul bogat

(Mt. 19:16-30; Mc. 10:17-31)

18Un anumit conducător L-a întrebat, zicând:

‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

19Isus i-a zis:

‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.
20Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să-ți respecți tatăl și mama“.

21El a spus:

‒ Pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.
În iudaism, un om devenea responsabil de păzirea poruncilor lui Dumnezeu la vârsta de 13 ani.


22Auzind aceasta, Isus i-a zis:

‒ Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în Ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!

23Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

24Isus a văzut că se întristase foarte tare și a zis:

‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!
25Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26Cei ce au auzit aceasta au zis:

‒ Atunci cine poate fi mântuit?

27El a zis:

‒ Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.

28Atunci Petru I-a zis:

‒ Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre și Te-am urmat.

29El le-a răspuns:

‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau soția sau frații sau părinții sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu
30și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.

Copyright information for RonNTR