a+ 18:5 Vezi nota de la 2:37
b+ 18:15 Ebr.: YHWH Țevaot; t ermenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel ( Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cerești ( Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26 ); (3) la îngeri ( Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2 ); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
c+ 18:18 Vezi nota de la 16:31; peste tot în capitol
d+ 18:19 Vezi nota de la 15:13
e+ 18:21 Lit.: veți mai șchiopăta
f+ 18:32 Aproximativ 15 l
g+ 18:40 Vezi nota de la 2:37

1 Kings 18

Profetul Ilie anunță încetarea secetei

Au trecut multe zile, iar Domnul i-a vorbit lui Ilie în al treilea an astfel: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, căci voi trimite ploaie pe pământ.“

Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. În Samaria era foamete mare.

Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul ,

iar când Izabela i-a omorât pe profeții Domnului , Obadia a luat o sută de profeți, a ascuns câte cincizeci în câte o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă.

Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate uedurile a ! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii și catârii în viață, astfel încât să nu trebuiască să omorâm nici unul dintre animale.“

Apoi și-au împărțit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum.

În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu fața la pământ și l-a întrebat: – Tu ești, stăpânul meu Ilie?

– Eu sunt, i-a răspuns el. Du-te și spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!

– Cu ce am păcătuit, a întrebat Obadia, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât?

10 Viu este Domnul , Dumnezeul tău, că n-a rămas nici un neam și nici un regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute; iar când spuneau că nu ești acolo, punea acel regat sau acel neam să jure că nu te-a găsit.

11 Și tu-mi ceri să merg și să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie.

12 Știu eu oare unde te va duce Duhul Domnului după ce mă voi despărți de tine? Astfel, dacă mă duc și-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va omorî; însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea lui.

13 Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeții Domnului? Am ascuns o sută dintre profeții Domnului , câte cincizeci în câte o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și cu apă.

14 Iar tu-mi ceri să merg și să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. Mă va omorî!

15 – Viu este Domnul Oștirilor b , Căruia Îi slujesc, i-a spus Ilie, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab.

16 Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab și să-l înștiințeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie.

17 Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: – Tu ești acela, cel care-l nenorocești pe Israel?

18 – Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu și familia tatălui tău, prin faptul că ați părăsit poruncile Domnului și l-ați urmat pe Baal c .

19 Strânge acum pe tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal și pe cei patru sute de profeți ai Așerei d , care mănâncă la masa Izabelei.

20 Ahab a trimis după toți israeliții și i-a strâns pe profeți la muntele Carmel.

21 Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: – Până când veți mai șovăi e  între două convingeri? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmați-l pe acesta! Poporul nu i-a răspuns nimic.

22 Apoi Ilie a zis poporului: – Eu sunt singurul care am rămas dintre profeții Domnului , iar profeții lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci.

23 Să ni se dea doi tauri. Ei să-și aleagă un taur, să-l taie în bucăți și să-l așeze pe lemnele de pe altar, dar să nu-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur și-l voi așeza pe lemne, dar nu-i voi da foc.

24 Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu. – Bine, a răspuns tot poporul.

25 Ilie le-a zis profeților lui Baal : „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, pentru că sunteți mai mulți; apoi chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeți voi focul.“

26 Ei au luat taurul dat lor și l-au pregătit; apoi au chemat numele lui Baal de dimineața până la amiază, zicând: „ Baal , răspunde-ne!“ Dar nu s-a auzit nici un glas. Nimeni n-a răspuns, deși ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră.

27 La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei, zicând: „Strigați mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează sau este ocupat sau se află în călătorie; poate că doarme și se va trezi.“

28 Ei au strigat mai tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele până a început să le curgă sângele pe ei.

29 După ce a trecut amiaza, ei și-au continuat invocarea până când se aducea jertfa de seară, dar nu s-a auzit nici un glas, nici un răspuns, nici un semn.

30 Atunci Ilie a zis întregului popor: – Apropiați-vă de mine! Și tot poporul s-a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarul Domnului , care fusese distrus.

31 Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor urmașilor lui Iacov, cel căruia Domnul îi vorbise zicând: „Numele tău va fi Israel!“

32 Cu aceste pietre, el a zidit un altar în Numele Domnului. A săpat și un șanț în jurul altarului, în care încăpeau două măsuri f  de sămânță.

33 A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăți și l-a așezat pe altar, deasupra lemnelor.

34 Apoi le-a zis: – Umpleți patru ulcioare cu apă și goliți-le peste arderea de tot și peste lemne! Faceți lucrul acesta încă o dată! a zis el. Și ei l-au făcut încă o dată. Faceți lucrul acesta și a treia oară! Iar ei l-au făcut și a treia oară.

35 Apa curgea în jurul altarului și a umplut chiar și șanțul.

36 În clipa în care se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat și a zis: „ Doamne , Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul Tău și că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta.

37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne , ești Dumnezeu și că Tu le întorci inimile spre Tine!

38 Atunci a căzut foc de la Domnul , a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și pământul și a înghițit și apa care era în șanț.

39 Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu fața la pământ și a zis: „ Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“

40 – Prindeți-i pe profeții lui Baal! le-a zis Ilie. Nici unul dintre ei să nu scape! I-au prins, iar Ilie i-a dus la uedul Chișon g  și i-a înjunghiat acolo.

41 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: – Du-te, mănâncă și bea, căci se aude vuietul unei ploi puternice!

42 Ahab s-a dus să mănânce și să bea, dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, și-a așezat fața între genunchi

43 și i-a zis slujitorului său: – Du-te și uită-te spre mare! El s-a dus și s-a uitat. – Nu se vede nimic! i-a zis el. Ilie i-a zis de șapte ori să se ducă din nou.

44 A șaptea oară, slujitorul i-a zis: – Un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare! – Du-te, i-a zis Ilie, și spune-i lui Ahab: „Pregătește-ți carul și coboară-te ca să nu te prindă ploaia!“

45 Între timp cerul s-a înnegrit de nori, vântul a început să bată și a venit o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car și s-a dus la Izreel.

46 Mâna Domnului a venit peste Ilie, care și-a încins mijlocul și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

Copyright information for NTLR