a+ 2:6 Ebr.: Șeol; și în v. 9
b+ 2:22 Posesiunea asupra haremului regal era văzută ca o pretenție la tron (vezi 2 Sam. 3:7; 12:8; 16:21 )
c+ 2:23 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Așa să-mi facă Dumnezeu și chiar mai mult )
d+ 2:33 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți urmașii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv ). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic
e+ 2:34 Sau: în mormântul său
f+ 2:37 Vale din ținuturile aride care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar

1 Kings 2

Testamentul politic al lui David

Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său Solomon astfel:

„Eu merg pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om.

Păzește învățăturile Domnului , Dumnezeul tău, umblând în căile Lui și respectând legile, poruncile, hotărârile și mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să propășești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge

și pentru ca Domnul să-Și țină promisiunea pe care mi-a făcut-o când a zis: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.»

Tu știi ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai oștirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât! A vărsat sânge de război în timp de pace și a pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare.

Fă-i după înțelepciunea ta, dar nu-i coborî în pace perii albi în Locuința Morților a .

Arată-le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi-au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.

Îl ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când mi-a ieșit în întâmpinare la Iordan, i-am jurat pe Domnul că nu-l voi omorî cu sabia.

Tu însă să nu-l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și vei ști ce să-i faci. Cu sânge să-i cobori perii albi în Locuința Morților!“

10 Apoi David s-a culcat alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David.

11 El domnise peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani.

12 Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui său, David, și domnia lui s-a întărit foarte mult.

Consolidarea autorității politice a lui Solomon

13 Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batșeba, mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: – Vii cu pace? – Cu pace! a răspuns el.

14 Apoi a adăugat: – Am ceva să-ți spun. – Spune, i-a zis ea.

15 – Știi că domnia era a mea, i-a spus el, și că tot Israelul se așteptase ca eu să domnesc. Dar domnia i-a revenit fratelui meu, căci Domnul i-a dat-o.

16 Acum, am să-ți fac o rugăminte. Nu mă refuza! – Spune, i-a zis ea.

17 – Te rog, cere-i regelui Solomon ca Abișag șunamita să-mi fie dată de soție, a zis el, fiindcă nu te va refuza.

18 – Bine, a răspuns Batșeba, am să mijlocesc la rege pentru tine.

19 Batșeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei și apoi s-a așezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron și pentru mama lui, iar ea s-a așezat la dreapta lui.

20 Apoi ea a zis: – Am să-ți fac o mică rugăminte. Nu mă refuza! – Spune, mamă, căci nu te voi refuza, i-a răspuns regele.

21 – Abișag șunamita să-i fie dată de soție fratelui tău Adonia, i-a cerut ea.

22 Regele Solomon i-a răspuns mamei sale: – De ce o ceri doar pe Abișag din Șunem pentru Adonia? Cere și domnia pentru el b , căci este fratele meu mai mare; cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei!

23 Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul , zicând: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea c , dacă cuvintele acestea nu-l vor costa viața pe Adonia.

24 Viu este Domnul Care m-a întărit și m-a așezat pe tronul tatălui meu, David, și Care mi-a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“

25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare pe Adonia; și astfel Adonia a murit.

26 După aceea, regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietățile tale de la Anatot, căci meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, pentru că ai purtat Chivotul Domnului , Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, și pentru că ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“

27 Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului , împlinind cuvântul pe care Domnul îl rostise la Șilo despre Casa lui Eli.

28 Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deși nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului.

29 Regelui Solomon i s-a spus că Ioab a fugit la Cortul Domnului și că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, poruncindu-i: „Du-te și omoară-l!“

30 Benaia s-a dus la Cortul Domnului și i-a zis lui Ioab: – Regele a poruncit să ieși afară! – Nu! a răspuns el. Vreau să mor aici! Benaia s-a întors la rege și i-a spus cuvintele lui Ioab.

31 Regele i-a poruncit: „Fă-i după cum a cerut. Omoară-l, îngroapă-l și îndepărtează astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab.

32 Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i-a lovit pe cei doi bărbați care erau mai drepți și mai buni decât el și i-a omorât cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oștirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să știe acest lucru.

33 Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab și a urmașilor lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminței d  lui, a Casei lui și a tronului său să fie pace de la Domnul pe vecie.“

34 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a dus, l-a lovit pe Ioab și l-a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea e  lui din pustie.

35 Regele l-a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oștirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Țadok l-a pus în locul lui Abiatar.

36 Apoi regele l-a chemat pe Șimei și i-a zis: – Zidește-ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo, dar să nu pleci în altă parte.

37 Fii sigur că, în ziua în care vei pleca și vei trece uedul f  Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău!

38 – Bine, i-a răspuns Șimei, slujitorul tău va face așa cum a zis stăpânul meu, regele!

39 Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. Lui Șimei i s-a spus: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat!“

40 Atunci Șimei și-a înșeuat măgarul și s-a dus la Achiș, la Gat, ca să-și caute slujitorii. Șimei a plecat și și-a adus slujitorii înapoi de la Gat.

41 Solomon a aflat că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors.

42 Atunci regele l-a chemat pe Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu te-am avertizat că vei muri negreșit în ziua în care vei ieși din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Și nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!»

43 De ce nu ți-ai ținut jurământul făcut Domnului și nu ai ascultat porunca pe care ți-am dat-o?“

44 Regele i-a mai zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David. Acum Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău!

45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea Domnului pe vecie.“

46 Și regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare; el a ieșit, l-a lovit pe Șimei și l-a omorât. Și astfel domnia s-a întărit în mâinile lui Solomon.

Copyright information for NTLR