a+ 8:1 Lit.: bătrânii lui Israel, șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunității locale ( Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10 ) sau lideri militari ( Ios. 8:10 ). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit. bătrânii lui Israel ) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu ( 2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7 ); peste tot în carte
b+ 8:2 Numele canaanit al lunii Tișri; era vorba cel mai probabil de Sărbătoarea Corturilor, și în v. 65
c+ 8:6 Vezi nota de la 6:5; și în v. 8
d+ 8: 23 Sau: păstrezi cu loialitate legământul; sau: păstrez i legământul dragostei
e+ 8:63 Vezi nota de la 3:15; și în v. 64
f+ 8:65 Sau: intrarea în Hamat
g+ 8:65 Modernul Wadi el-Arish, în NE Sinaiului, sau chiar brațul răsăritean al Deltei Nilului
h+ 8:66 Sau: în ziua următoare, ziua a opta după ultimele șapte zile

1 Kings 8

Chivotul este așezat în Casa DOMNULUI

Atunci Solomon a convocat la Ierusalim sfatul bătrânilor lui Israel a , toate căpeteniile semințiilor și conducătorii clanurilor israelite ca să mute Chivotul Legământului cu Domnul din Cetatea lui David, adică din Sion.

Toți bărbații lui Israel s-au adunat la regele Solomon cu prilejul sărbătorii din luna Etanim b , adică luna a șaptea.

După ce au venit toți cei din sfatul bătrânilor lui Israel, preoții au ridicat Chivotul.

Preoții și leviții au mutat Chivotul Domnului , Cortul Întâlnirii și toate obiectele sfinte care erau în cort.

Regele Solomon și toată adunarea lui Israel, care se adunase înaintea lui, au stat împreună înaintea Chivotului și au jertfit atât de multe oi și vite, încât n-au putut fi numărate sau socotite.

Preoții au adus Chivotul Legământului cu Domnul la locul lui, în sanctuarul interior c  al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor.

Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel încât heruvimii acopereau atât Chivotul, cât și drugii acestuia.

Drugilor li se dăduse o asemenea lungime, încât să li se vadă capetele din Locul Sfânt care era în fața sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei sunt acolo și astăzi.

În Chivot nu se mai aflau decât cele două table de piatră puse de Moise la Horeb, atunci când Domnul a încheiat legământ cu israeliții, după ce aceștia au ieșit din țara Egiptului.

10 Când preoții au ieșit din Locul Sfânt, norul a acoperit Casa Domnului.

11 Preoții n-au putut rămâne să-și îndeplinească slujba din cauza norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.

12 Atunci Solomon a zis: „ Domnul a spus că va locui în negură.

13 Eu am zidit o Casă măreață pentru Tine, un loc unde vei locui pe vecie!“

14 Apoi regele s-a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare.

15 El a zis: „Binecuvântat să fie Domnul , Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, când a zis:

16 «Din ziua în care l-am scos pe poporul Meu, Israel, din Egipt, nu am ales nici o cetate din toate semințiile lui Israel ca să-Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu, ci l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.»

17 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă pentru Numele Domnului , Dumnezeul lui Israel.

18 Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să zidești o Casă Numelui Meu și este bine că te-ai gândit în felul acesta!

19 Totuși, nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău; cel ce ți s-a născut va zidi o Casă Numelui Meu.»

20 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promis Domnul, și am zidit Casa pentru Numele Domnului , Dumnezeul lui Israel.

21 Am pregătit acolo un loc pentru Chivotul în care se află legământul Domnului , pe care l-a încheiat cu strămoșii noștri după ce i-a scos din țara Egiptului.“

Rugăciunea lui Solomon

22 După aceea, Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului și, stând în prezența întregii adunări a lui Israel, și-a întins mâinile spre cer

23 și a zis: „ Doamne , Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ție, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu păstrezi legământul și îndurarea d  față de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!

24 Tu Ți-ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi.

25 Doamne , Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla înaintea Mea tot așa cum ai umblat și tu.»

26 Acum, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu.

27 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit-o eu!

28 Doamne , Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face slujitorul Tău astăzi!

29 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului despre care ai zis: «Acolo va fi Numele Meu!» Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face slujitorul Tău cu privire la acest loc.

30 Ascultă cererea slujitorului Tău și a poporului Tău, Israel, când se va ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinței Tale, din ceruri, ascultă și iartă.

31 Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta,

32 ascultă din ceruri, lucrează și judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului lui faptele lui, și îndreptățindu-l pe cel drept, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui!

33 Când poporul Tău, Israel, fiind biruit de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va da slavă Numelui Tău, Ți se va ruga și va căuta bunăvoința Ta în Casa aceasta,

34 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, și adu-l înapoi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor lui!

35 Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor da slavă Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai pedepsit,

36 ascultă din ceruri și iartă păcatul slujitorilor Tăi și al poporului Tău, Israel. Învață-i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care i-ai dat-o ca moștenire poporului Tău!

37 Când va fi în țară foamete, molimă, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, când dușmanul lor le va asedia cetățile, orice urgie sau boală ar veni,

38 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni și cereri, recunoscându-și fiecare întinarea inimii lui și va întinde mâinile spre Casa aceasta,

39 ascultă din ceruri, tărâmul locuinței Tale, și iartă-l! Lucrează și răsplătește-i fiecăruia după faptele lui, Tu Care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inimile tuturor oamenilor.

40 Astfel, ei se vor teme de Tine în tot timpul cât vor trăi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri.

41 De asemenea, când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o țară îndepărtată datorită Numelui Tău,

42 căci oamenii vor auzi despre Numele Tău cel mare, despre mâna Ta cea tare și despre brațul Tău cel întins, deci când va veni și se va ruga înspre această Casă,

43 ascultă din ceruri, tărâmul locuinței Tale, și dă-i acelui străin tot ceea ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine așa cum se teme poporul Tău, Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.

44 Când poporul Tău va merge la război împotriva dușmanului său, acolo unde îl vei trimite, și se va ruga Domnului cu mâinile îndreptate înspre cetatea pe care ai ales-o Tu și înspre Casa pe care am zidit-o pentru Numele Tău,

45 ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă-le dreptate.

46 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu-Te pe ei, îi vei da pe mâna dușmanilor lor care îi vor duce captivi într-o țară vrăjmașă, îndepărtată sau apropiată,

47 dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara celor ce i-au luat captivi, spunând: «Am păcătuit, am greșit și am săvârșit răul!»,

48 dacă de acolo, din țara dușmanilor lor care i-au luat captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă Ți se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre țara lor, pe care le-ai dat-o strămoșilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o și înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău,

49 atunci ascultă din ceruri, tărâmul locuinței Tale, rugăciunea lor și cererea lor și fă-le dreptate.

50 Iartă poporul Tău, cel ce a păcătuit față de Tine! Iartă toate fărădelegile pe care le-au săvârșit împotriva Ta și fă să găsească îndurare la cei ce i-au luat captivi, ca să le arate milă;

51 căci ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta, poporul pe care l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier!

52 Fie ca ochii Tăi să fie deschiși la cererea slujitorului Tău și la cererea poporului Tău, Israel, ca să-i asculți ori de câte ori vor striga către Tine după ajutor,

53 căci Tu, Stăpâne Doamne , i-ai pus deoparte dintre toate popoarele pământului pentru a fi moștenirea Ta, după cum i-ai spus robului Tău Moise când i-ai scos pe strămoșii noștri din Egipt!“

54 Când Solomon a terminat de spus toată această rugăciune și cerere Domnului , s-a ridicat dinaintea altarului Domnului , unde stătuse îngenuncheat, cu mâinile ridicate spre cer

55 și, stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel cu voce tare, zicând:

56 „Binecuvântat să fie Domnul Care i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce a promis. Dintre toate promisiunile bune pe care le-a rostit prin robul Său Moise, nici una n-a rămas neîmplinită.

57 Domnul , Dumnezeul nostru, să fie cu noi așa cum a fost cu strămoșii noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase,

58 ci să ne aplece inimile spre El ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile, legile și hotărârile Lui, pe care le-a dat strămoșilor noștri.

59 Fie ca aceste cuvinte ale mele, pe care le-am adus înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului , Dumnezeul nostru, pentru a face dreptate slujitorului Său și poporului Său, Israel, după nevoile zilnice

60 și pentru ca toate popoarele pământului să știe că Domnul este Dumnezeu și că nu este altul.

61 Dar inimile trebuie să vă fie în întregime ale Domnului , Dumnezeul nostru, trăind după hotărârile Lui și păzind poruncile Lui ca și astăzi.“

Inaugurarea Casei DOMNULUI

62 Apoi, regele împreună cu tot Israelul au adus jertfe înaintea Domnului.

63 Solomon I-a adus Domnului douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi ca jertfă de pace e . Astfel, regele și tot poporul Israel au sfințit Casa Domnului.

64 În aceeași zi, regele a sfințit mijlocul curții, locul din fața Casei Domnului , întrucât acolo a adus arderile de tot, darurile de mâncare și grăsimea jertfelor de pace, deoarece altarul de bronz dinaintea Domnului era prea mic pentru a cuprinde arderile de tot, darurile de mâncare și grăsimea jertfelor de pace.

65 Solomon a ținut atunci sărbătoarea împreună cu tot Israelul. O mare mulțime de oameni veniți de la Lebo-Hamat f  și până dinspre Râul Egiptului g au sărbătorit înaintea Domnului , Dumnezeul nostru, timp de șapte zile și apoi alte șapte zile, adică paisprezece zile.

66 În ziua a opta h Solomon a trimis poporul acasă. Ei l-au binecuvântat pe rege și au plecat la corturile lor bucuroși și cu inimile mulțumite pentru tot binele făcut de Domnul robului Său David și poporului Său, Israel.

Copyright information for NTLR