a+ 24:3 Eufemism ebraic cu sensul: pentru nevoile sale; vezi Jud. 3:24
b+ 24:22 Vezi nota de la 22:4

1 Samuel 24

David îi cruță viața lui Saul

Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor a fost înștiințat că David se află în pustia En-Ghedi.

Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbați aleși și a plecat în căutarea lui David și a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Țapilor Sălbatici.

A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum; acolo se afla o peșteră, iar Saul a intrat în ea să-și acopere picioarele a . David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii.

Oamenii lui David i-au zis: – Aceasta este ziua despre care ți-a spus Domnul : „Eu îl voi da pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ți va plăcea.“ David s-a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul.

După aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul.

El le-a spus oamenilor săi: – Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului , și anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!

Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi și nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peștera și și-a continuat drumul.

După aceea s-a sculat și David și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul: – O, rege, stăpânul meu! Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

I-a spus lui Saul: – De ce asculți cuvintele oamenilor care spun că David dorește să-ți facă rău?

10 În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului.

11 Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te-am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să-mi iei viața.

12 Domnul să judece între mine și tine și Domnul să mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

13 Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice?

15 Domnul să fie judecător și să judece între mine și tine; să privească, să-mi susțină cauza și să mă izbăvească din mâna ta!

16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: –Tu ești, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare,

17 zicându-i lui David: – Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău.

18 Astăzi ai dovedit bunătate față de mine pentru că, deși Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis.

19 Dacă un om își întâlnește dușmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ți răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine!

20 Acum, știu sigur că tu vei domni și că tronul lui Israel va fi al tău!

21 Jură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmașii mei după mine și că nu îmi vei șterge numele din familia tatălui meu.

22 David i-a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s-au suit spre fortăreață b .

Copyright information for NTLR