a+ 20:7 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți urmașii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea ultimă în Isus Cristos

2 Chronicles 20

Iehoșafat respinge invazia din est

După o vreme, moabiții și amoniții împreună cu niște meuniți au pornit la război împotriva lui Iehoșafat.

Mesagerii au venit la Iehoșafat și l-au înștiințat zicându-i: „O mare mulțime vine împotriva ta de dincolo de mare, din Edom, și au ajuns la Hațațon-Tamar, care este En-Ghedi.“

Iehoșafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe Domnul și a vestit un post în tot ținutul lui Iuda.

Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la Domnul. Da, ei au venit din toate cetățile lui Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul.

Iehoșafat a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, la Casa Domnului , înaintea curții celei noi

și a zis: „ Doamne , Dumnezeul strămoșilor noștri, oare nu Tu ești Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpânești peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea și tăria și nimeni nu Ți se poate împotrivi!

Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, ești Cel Care i-ai izgonit pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului Tău, Israel, și n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, seminței a  lui Avraam, prietenul Tău?

Ei au locuit în țară și au zidit în ea un Lăcaș pentru Numele Tău, zicând:

«Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, iar noi vom sta înaintea acestei Case și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta și dacă, în strâmtorarea noastră, vom striga către Tine, atunci Te rugămne asculți și să ne izbăvești!»

10 Privește acum la amoniți, la moabiți și la cei din muntele Seir, – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din țara Egiptului, căci el i-a ocolit și nu i-a nimicit, –

11 privește cum ne răsplătesc: ei vin să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire!

12 O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră! Noi nu știm ce să ne facem, dar ochii noștri sunt îndreptați către Tine!“

13 Toți bărbații din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilașii, cu soțiile și cu fiii lor.

14 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmașii lui Asaf.

15 El a zis: „Voi, toți cei din Iuda, voi, locuitori ai Ierusalimului, și tu, rege Iehoșafat, ascultați! Așa vorbește Domnul : «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!

16 Mâine, să înaintați împotriva lor! Ei se vor fi urcat prin trecătoarea Țiț și-i veți găsi la capătul văii dinspre pustia Ieruel.

17 Voi nu veți avea de luptat. Opriți-vă, stați și priviți izbăvirea pe care v-o va da Domnul!» Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine, ieșiți înaintea lor și Domnul va fi cu voi!“

18 Iehoșafat s-a închinat cu fața la pământ. Toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului , închinându-I-se,

19 iar leviții dintre urmașii lui Chehat și ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.

20 S-au sculat dis-de-dimineață și au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoșafat s-a ridicat și a zis: „Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ascultați-mă! Încredeți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți! Încredeți-vă în profeții Lui și veți izbândi!“

21 S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului și-L lăudau cu podoabe sfinte, să iasă înaintea celor înarmați și să zică: „Lăudați pe Domnul! Îndurarea Lui ține pe vecie!“

22 În clipa când au început să cânte și să aducă laudă, Domnul a așezat o ambuscadă împotriva amoniților, moabiților și a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda și aceștia au fost învinși.

23 Amoniții și moabiții s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă și să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alții și s-au nimicit între ei.

24 Când cei din Iuda au ajuns pe înălțimea de unde puteau zări pustia și s-au uitat înspre mulțimea dedușmani, iată că acolo erau numai leșuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase.

25 Iehoșafat și poporul lui s-au dus și au adunat prada. Ei au găsit printre leșuri o mulțime de bunuri, haine și vase prețioase, și au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă.

26 În ziua a patra, s-au strâns cu toții în valea Beraca, unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca și așa i-a rămas numele până în ziua de astăzi.

27 Apoi toți bărbații din Iuda și din Ierusalim au plecat și s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoșafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise din pricina izbândei împotriva dușmanilor lor.

28 Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire și din trâmbițe și s-au dus înspre Casa Domnului.

29 Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte țări, când au auzit că Domnul s-a luptat cu dușmanii lui Israel.

30 Prin urmare, regatul lui Iehoșafat a avut parte de liniște și Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

31 Așadar, Iehoșafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi.

32 El a umblat în căile tatălui său, Asa, și nu s-a abătut de la ele, făcând ce era drept înaintea Domnului.

33 Totuși înălțimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu și-a alipit inima de Dumnezeul strămoșilor lui.

34 Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, de la început până la sfârșit, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“.

35 După o vreme, Iehoșafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s-a făcut vinovat de nelegiuire.

36 S-a aliat cu el ca să construiască niște corăbii ce urmau să navigheze la Tarșiș. Au construit corăbiile la Ețion-Gheber.

37 Atunci Eliezer din Mareșa, fiul lui Dodava, a profețit împotriva lui Iehoșafat astfel: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul îți va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate și nu au mai reușit să navigheze la Tarșiș.

Copyright information for NTLR