2 Chronicles 30

Celebrarea Paștelui

Ezechia a trimis solie în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori chiar și celor din Efraim și Manase, chemându-i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paștele Domnului, Dumnezeul lui Israel.

Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale și cu toată adunarea să sărbătorească Paștele în luna a doua,

pentru că nu au putut să-l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfințiseră destui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalim.

Propunerea a plăcut atât regelui, cât și întregii adunări.

Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, pentru a-i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paștele Domnului , Dumnezeul lui Israel, căci de mult nu-l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris.

Și, așa cum poruncise regele, mesagerii au dus în tot Israelul și în Iuda scrisorile regelui și ale căpeteniilor sale, în care se spunea: „Israeliți, întoarceți-vă la Domnul , Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, iar El se va întoarce la rămășița care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâinile împăraților Asiriei!

Nu fiți ca părinții și ca frații voștri care au fost necredincioși față de Domnul , Dumnezeul strămoșilor voștri, și pe care El i-a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeți și voi astăzi.

Nu vă încăpățânați ca părinții voștri! Împăcați-vă cu Domnul și veniți la Lăcașul pe care l-a sfințit pe vecie! Slujiți Domnului , Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie!

Căci dacă vă veți întoarce la Domnul , frații voștri și fiii voștri vor găsi îndurare la cei ce i-au luat captivi și se vor întoarce în țara aceasta, căci Domnul , Dumnezeul vostru, este îndurător și milos și nu-Și va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.“

10 Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim și Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei și-i batjocoreau.

11 Totuși au existat unii din Așer, din Manase și din Zabulon care s-au smerit și au venit la Ierusalim.

12 De asemenea, și în Iuda mâna lui Dumnezeu i-a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.

13 În luna a doua, o mulțime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare.

14 S-au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum și toate altarele pentru tămâiere și le-au aruncat în uedul Chidron.

15 Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paște. Preoții și leviții s-au smerit, s-au sfințit și au adus arderi de tot la Casa Domnului.

16 Ei stăteau la locurile lor, așa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; și preoții stropeau sângele pe care-l luau de la leviți.

17 Fiindcă erau mulți în adunare care nu se sfințiseră, leviții au înjunghiat ei înșiși mieii de Paște pentru toți aceia care nu erau curați și nu puteau să îi închine ei Domnului.

18 Căci o mare mulțime de oameni, mulți dintre ei din Efraim, din Manase, din Isahar și din Zabulon, nu se curățiseră și nu mâncaseră jertfa de Paște după cum era scris. Însă Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „ Domnul, Care este bun, să-i ierte pe toți aceia

19 care s-au hotărât în inimile lor să-L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor, chiar și fără sfânta curățire!“

20 Domnul l-a ascultat pe Ezechia și a vindecat poporul.

21 Israeliții prezenți la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de șapte zile. Leviții și preoții Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului.

22 Ezechia i-a încurajat pe toți leviții care arătaseră o bună cunoaștere a slujbei Domnului. Vreme de șapte zile au mâncat din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace și I-au mulțumit Domnului, Dumnezeul strămoșilor lor.

23 Întreaga adunare s-a sfătuit să mai celebreze încă șapte zile. Și au celebrat cu bucurie încă șapte zile,

24 deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de viței și șapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de viței și zece mii de oi, și deoarece mulți preoți se sfințiseră.

25 Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoții și leviții și toată adunarea celor sosiți din Israel, precum și străinii, cei sosiți din țara lui Israel și cei ce locuiesc în Iuda, s-au bucurat împreună.

26 A fost o mare bucurie în Ierusalim, așa cum nu a mai fost în Ierusalim de pe vremea regelui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel.

27 Preoții și leviții s-au ridicat și au binecuvântat poporul. Glasul lor s-a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Locuința Sa Sfântă, până la ceruri.

Copyright information for NTLR