2 Chronicles 32

Ierusalimul, amenințat de către Sanherib

După aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda și și-a așezat tabăra în direcția cetăților întărite, gândindu-se să le cucerească pentru sine.

Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit și că vrea să lupte împotriva Ierusalimului,

s-a sfătuit cu conducătorii și cu războinicii săi ca să astupe izvoarele din afara cetății, iar aceștia l-au susținut.

S-a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele și uedul care curgea prin mijlocul ținutului, căci își ziceau: „De ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă din belșug?“

Ezechia s-a îmbărbătat și a refăcut tot zidul spart, înălțându-l până la turnuri. El a mai înălțat încă un zid în afară, a întărit Milo din Cetatea lui David și a făcut o mulțime de arme și de scuturi.

El a numit căpetenii de război peste popor, i-a adunat în piațeta dinaintea porții cetății și i-a încurajat astfel:

„Fiți tari și curajoși! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza împăratului Asiriei și a întregii mulțimi care este cu el, căci mai mulți sunt cu noi decât cu el!

Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute și să poarte bătăliile noastre!“ Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

După o vreme, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachișului împreună cu toate forțele sale, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, și la întregul popor al lui Iuda aflat la Ierusalim, ca să le spună:

10 „Așa vorbește Sanherib, împăratul Asiriei: «În ce vă încredeți voi de rămâneți sub asediu în Ierusalim?

11 Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morții prin înfometare și însetare, când vă spune: ‘ Domnul , Dumnezeul nostru, ne va izbăvi din mâna împăratului Asiriei!’?

12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălțimile și altarele, poruncind lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați numai înaintea unui singur altar și doar pe el să aduceți tămâie!’?

13 Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor celorlalte țări? Au putut oare zeii neamurilor pământului să-și izbăvească țările din mâna mea?

14 Care dintre toți zeii acestor neamuri, care au fost nimicite de părinții mei, au putut să-și izbăvească poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă izbăvească din mâna mea?

15 De aceea să nu-l lăsați pe Ezechia să vă amăgească! Nu-l lăsați să vă înșele astfel! Nu vă încredeți în El, căci nici unul din zeii vreunui neam sau ai vreunui regat nu au putut să-și izbăvească poporul din mâna mea și din mâna părinților mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă izbăvească din mâna mea!»“

16 Slujitorii săi au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva lui Ezechia, slujitorul Său.

17 Sanherib mai scrisese și scrisori ca să-L jignească pe Domnul , Dumnezeul lui Israel, în care spunea despre El astfel: „Așa cum zeii neamurilor pământului nu și-au izbăvit popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Și va izbăvi poporul din mâna mea!“

18 Solii au proclamat aceasta, cu glas tare și în limba iudaică, poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să-i înfricoșeze, să-i înspăimânte și să poată captura astfel cetatea.

19 Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre zeii popoarelor pământului, care sunt făcuți de mâini omenești.

20 Dar regele Ezechia și profetul Isaia, fiul lui Amoț, s-au rugat cu privire la aceasta și au strigat către ceruri.

21 Domnul a trimis un înger care a spulberat orice războinic viteaz, orice conducător și orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s-a întors rușinat în țara lui. Când a intrat în templul zeului său, unii dintre fiii săi l-au înjunghiat acolo cu sabia.

22 Așa a izbăvit Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor dușmanilor lor. El i-a protejat din toate părțile.

23 Mulți au venit la Ierusalim cu daruri pentru Domnul și cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălțat în ochii tuturor neamurilor.

Succesul și mândria lui Ezechia

24 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. El s-a rugat Domnului Care i-a vorbit și i-a dat un semn.

25 Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s-a îngâmfat inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda și peste Ierusalim.

26 Ezechia s-a smerit de îngâmfarea sa, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mânia Domnului nu a venit peste ei în vremea lui Ezechia.

27 Ezechia a avut foarte multă bogăție și glorie. El și-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre prețioase, pentru mirodenii, pentru scuturi și pentru tot felul de vase scumpe.

28 A construit hambare pentru recolta de cereale, pentru must și pentru ulei, precum și grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi.

29 El și-a zidit cetăți și a avut numeroase turme și cirezi, căci Dumnezeu i-a dat foarte multe avuții.

30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului și i-a îndreptat cursul în jos spre partea de apus a Cetății lui David. Ezechia a reușit în tot ce a făcut.

31 Apoi, când trimișii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în țară, Dumnezeu l-a părăsit, ca să-l încerce și să cunoască tot ce era în inima lui.

32 Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum și dovezile sale de credincioșie sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia“, fiul lui Amoț, și în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“.

33 Ezechia s-a culcat alături de părinții săi și a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmașilor lui David. La moartea sa, toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat multă cinste. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.

Copyright information for NTLR