a+ 17:4 Cel mai probabil: la So, la monarhul Egiptului, So ( Sais ) fiind capitala Dinastiei XXIV în Egipt
b+ 17:10 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte ), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre
c+ 17:12 Vezi Ex. 20:4, 5
d+ 17:15 Cu referire la idoli
e+ 17:16 V ezi nota de la 13:6
f+ 17:17 Sau: Au sacrificat în foc
g+ 17:17 Sau: cu divinația, cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse și a viitorului
h+ 17:17 Sau: i-a chinuit
i+ 17:32 Lit.: ei erau temători de Domnul

2 Kings 17

Domnia lui Osea peste Israel. Căderea Samariei

Osea, fiul lui Ela, a început să domnească peste Israel, la Samaria, în al doisprezecelea an al domniei lui Ahaz, regele lui Iuda, și a domnit timp de nouă ani.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului , însă nu ca regii lui Israel de dinaintea lui.

Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a ridicat împotriva lui și astfel Osea a devenit vasalul lui și i-a plătit tribut.

Împăratul Asiriei a descoperit însă o uneltire a lui Osea, care îi trimisese soli lui So, monarhul Egiptului a , și nu-i mai aducea tributul anual împăratului Asiriei. Prin urmare, împăratul Asiriei l-a prins și l-a aruncat în temniță.

Împăratul Asiriei a străbătut toată țara și a mărșăluit împotriva Samariei, pe care a asediat-o timp de trei ani.

În al nouălea an al domniei lui Osea, împăratul Asiriei a cucerit Samaria și i-a dus pe israeliți în captivitate în Asiria. El i-a pus să locuiască în Halah și în Gozan, pe râul Habor și în cetățile mezilor.

Cauzele desființării regatului lui Israel

Acestea s-au întâmplat din cauză că poporul Israel a păcătuit împotriva Domnului , Dumnezeul lor, Care i-a scos din țara Egiptului, de sub stăpânirea lui Faraon, monarhul Egiptului. Ei s-au închinat înaintea altor dumnezei

și au urmat atât obiceiurile neamurilor pe care Domnul le-a izgonit dinaintea israeliților, cât și obiceiurile rânduite de regii lui Israel.

Israeliții au făcut pe ascuns împotriva Domnului , Dumnezeul lor, fapte care nu erau drepte. Ei și-au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnurile străjerilor până la cetățile fortificate.

10 Și-au ridicat stâlpi sacri și așere b  pe orice deal înalt și sub orice copac verde.

11 Au ars tămâie pe toate înălțimile, la fel ca neamurile pe care le-a izgonit Domnul dinaintea lor și au făcut lucruri rele, mâniindu-L pe Domnul.

12 Ei au slujit idolilor deși, Domnul le spusese: „Să nu faceți lucrul acesta!“ c 

13 Domnul a avertizat pe Israel și pe Iuda prin toți profeții Săi și prin toți văzătorii, zicându-le: „Întoarceți-vă de la căile voastre rele și păziți poruncile și hotărârile Mele, potrivit cu toată Legea pe care am poruncit-o strămoșilor voștri și pe care v-am trimis-o prin robii Mei, profeții!“

14 Dar ei nu L-au ascultat, ci au fost încăpățânați asemenea strămoșilor lor care nu crezuseră în Domnul , Dumnezeul lor.

15 Ei I-au respins hotărârile, legământul încheiat cu strămoșii lor și mărturiile pe care li le-a dat El, umblând după lucruri de nimic d  și devenind ei înșiși de nimic. Ei s-au luat după neamurile care erau în jurul lor, cu toate că Domnul le-a poruncit să nu se asemene cu ele.

16 Ei au renunțat la toate poruncile Domnului , Dumnezeul lor, și și-au turnat ca idoli doi viței și un stâlp al Așerei e . S-au închinat întregii oștiri a cerurilor și i-au slujit lui Baal.

17 Au trecut prin foc f  pe fiii și pe fiicele lor, s-au îndeletnicit cu ghicirea g  și cu vrăjitoria și s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului , mâniindu-L.

18 De aceea Domnul s-a mâniat foarte tare pe Israel și l-a îndepărtat din prezența Lui, astfel încât n-a mai rămas decât seminția lui Iuda.

19 Însă nici Iuda nu a păzit legământul Domnului , Dumnezeul lui, ci s-a luat după obiceiurile rânduite de Israel.

20 Domnul i-a lepădat atunci pe toți urmașii lui Israel, i-a smerit h , i-a dat pe mâna jefuitorilor și, în cele din urmă, i-a izgonit din prezența Lui.

21 Căci atunci când El îl despărțise pe Israel de Casa lui David, ei îl puseseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a înstrăinat pe Israel de Domnul și l-a făcut să săvârșească un mare păcat.

22 Israeliții au continuat să săvârșească toate păcatele pe care le-a făcut Ieroboam și nu s-au depărtat de ele,

23 până ce Domnul l-a îndepărtat pe Israel din prezența Sa, așa cum vestise prin toți robii Săi, profeții. Și astfel Israel a fost luat de pe teritoriul său și dus în captivitate în Asiria, unde a rămas până în ziua de astăzi.

Colonizarea Samariei

24 Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvayim și i-a așezat în cetățile Samariei, în locul israeliților. Ei au luat în stăpânire Samaria și au locuit în cetățile ei.

25 Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul și, prin urmare, Domnul a trimis împotriva lor niște lei care au ucis pe câțiva dintre ei.

26 Atunci i-au zis împăratului Asiriei: „Popoarele pe care le-ai adus pentru a locui în cetățile Samariei, nu cunosc Legea Dumnezeului acestei țări. El a trimis împotriva lor niște lei și au fost ucise de ei pentru că nu cunosc Legea Dumnezeului acestei țări!“

27 Atunci împăratul Asiriei a poruncit zicând: „Trimiteți pe unul din preoții care au fost luați captivi din Samaria să meargă și să locuiască acolo, ca să-i învețe Legea Dumnezeului acelei țări.“

28 Unul din preoții care fusese luat captiv din Samaria s-a întors, a locuit la Betel și i-a învățat cum să se teamă de Domnul.

29 Dar fiecare popor și-a făcut proprii lui zei în cetățile în care locuiau și i-au pus în temple, pe înălțimile zidite de samariteni.

30 Oamenii din Babilon l-au făcut pe Sucot-Benot , oamenii din Cuta l-au făcut pe Nergal , oamenii din Hamat l-au făcut pe Așima ,

31 iar cei din Ava i-au făcut pe Nibhaz și Tartak. Cei din Sefarvayim își ardeau fiii în foc, ca jertfă pentru Adra-Melek și Ana-Melek , zeii din Sefarvayim.

32 Ei se închinau Domnului i , dar totodată și-au numit pentru ei înșiși tot felul de preoți ai înălțimilor, care aduceau pentru ei jertfe în templele de pe înălțimi.

33 Astfel ei se închinau Domnului , dar slujeau și zeilor lor după obiceiul popoarelor din care au fost aduși.

34 Până în ziua de astăzi ei au aceleași obiceiuri vechi. Ei nu se închină Domnul ui ; nu păzesc nici hotărârile și rânduielile lor și nici legile și poruncile pe care le-a dat Domnul urmașilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel.

35 Domnul încheiase cu ei un legământ și le poruncise astfel: „Să nu vă temeți de alți dumnezei, să nu vă închinați lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe,

36 ci să vă temeți de Domnul , Care v-a scos din țara Egiptului cu mare putere și cu braț întins! Lui să vă închinați și Lui să-I aduceți jertfe!

37 Vegheați întotdeauna să păziți învățăturile, rânduielile, legile și poruncile pe care le-a scris pentru voi și să nu vă temeți de alți dumnezei.

38 Să nu uitați legământul pe care Eu l-am încheiat cu voi și să nu vă temeți de alți dumnezei,

39 ci să vă temeți de Domnul , Dumnezeul vostru, și El vă va izbăvi din mâna tuturor dușmanilor voștri.“

40 Ei însă n-au ascultat, ci au urmat vechile lor obiceiuri.

41 Așadar, aceste popoare se temeau de Domnul , dar slujeau și idolilor lor. Până în ziua de azi copiii lor și copiii copiilor lor fac ceea ce au făcut și părinții lor.

Copyright information for NTLR