a+ 23:1 Vezi nota de la 6:32
b+ 23:6 Vezi nota de la 13:6; și în v. 15
c+ 23:6 Vezi nota de la 10:33
d+ 23:7 Bărbați care practicau prostituția în temple
e+ 23:8 Sau: altarele
f+ 23:10 Sau: să nu-și mai sacrifice fiul sau fiica în foc
g+ 23:13 Probabil Muntele Măslinilor
h+ 23:13 Gr.: Astarte , zeița feniciană a fertilității, soția lui Baal
i+ 23:13 Sau: Moleh
j+ 23:14 Vezi nota de la 17:10
k+ 23:16 TM; LXX: omul lui Dumnezeu, atunci când Ieroboam stătea lângă altar, la sărbătoare. El s-a întors și s-a uitat spre mormântul omului lui Dumnezeu care
l+ 23:16 TM; LXX: Vezi 1 Regi 13:1-3
m+ 23:24 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană
n+ 23:27 Vezi 1 Regi 8:29
o+ 23:29 Neco sau Nekau II ( 610-595 î.Cr. ), al doilea faraon al Dinastiei XXVI
p+ 23:29 Sau: împotriva împăratului Asiriei; este posibil ca scopul lui Neco să fi fost acela de a face joncțiunea cu trupele asiriene împotriva trupelor babiloniene și mede, însă TM, LXX, precum și informațiile istorice extrabiblice permit ipoteza ca Neco, profitând de slăbirea puterii asiriene, să fi înaintat împotriva Asiriei, cu scopul de a-și consolida puterea în Canaan, Siria, până la Eufrat
q+ 23:33 Aproximativ 3 t
r+ 23:33 Aproximativ 30 kg

2 Kings 23

Reforma religioasă din timpul lui Iosia

Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toți cei din sfatul bătrânilor a  lui Iuda și ai Ierusalimului.

Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu toți locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu profeții, cu întreg poporul, de la mic la mare, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului.

Regele a stat în picioare lângă stâlpul său și a încheiat un legământ înaintea Domnului , hotărându -se să-L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, mărturiile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.

Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoților de rangul al doilea și paznicilor porții să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal , pentru Așera și pentru toată oștirea cerurilor. Și el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenușa le-a dus-o la Betel.

A îndepărtat preoții păgâni care au fost puși de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iuda și împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal , soarelui, lunii, stelelor și întregii oștiri a cerurilor.

A scos stâlpul Așerei b  din Casa Domnului și l-a dus la uedul c  Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenușă și i-a împrăștiat cenușa pe mormintele fiilor poporului.

A dărâmat locuințele bărbaților care se prostituau d , care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Așera.

Iosia i-a izgonit pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a distrus înălțimile unde preoții ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Șeba. A dărâmat, de asemenea, înălțimile e  de la porți, cele care erau la intrarea porții lui Iosua, conducătorul cetății, în partea stângă a porții cetății.

Deși preoții înălțimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuși mâncau azime printre rudeniile lor.

10 Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiților, pentru ca nimeni să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc f  pentru Moleh.

11 El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, precum și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo și le-a aruncat molozul în uedul Chidron.

13 Regele a pângărit înălțimile care erau în fața Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării g , pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aștoret h , urâciunea sidonienilor, pentru Chemoș , urâciunea Moabului, și pentru Milcom i , urâciunea amoniților.

14 A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat așerele j  și a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15 El a dărâmat chiar și altarul care era la Betel, precum și înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască a dărâmat deci atât altarul, cât și înălțimea. El a dat foc atât înălțimii, prefăcând-o în cenușă, cât și stâlpului Așerei.

16 Când Iosia a privit în jur și a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului , rostit prin omul lui Dumnezeu, care k  vestise aceste lucruri. l 

17 La un moment dat el a întrebat: Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd? Oamenii cetății i-au răspuns: Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a profețit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.

18 Lăsați-l și nimeni să nu-i miște oasele! a zis el. Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19 De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălțimile din cetățile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel.

20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

21 Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriți Paștele Domnului , Dumnezeul vostru, așa cum este scris în această Carte a Legământului!“

22 Paște ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel și nici chiar în toată perioada regilor lui Israel și a regilor lui Iuda.

23 Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paște a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.

24 Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morților și pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii m , idolii și toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda și la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului.

25 Nici unul dintre înaintașii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea lui, așa cum zice toată Legea lui Moise. Și nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el.

26 Totuși Domnul nu S-a întors din înverșunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase.

27 Și Domnul a zis: „Voi îndepărta pe Iuda din prezența Mea, cum am îndepărtat pe Israel și voi lepăda atât această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, cât și Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu n .“

28 Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

29 Pe vremea sa, faraonul Neco o , monarhul Egiptului, a înaintat la râul Eufrat, la împăratul Asiriei p . Regele Iosia i-a ieșit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido și l-a ucis.

30 Slujitorii lui l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul țării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, și l-a uns făcându-l rege în locul tatălui său.

Domnia lui Iehoahaz peste Iuda

31 Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna.

32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului , tot așa cum făcuseră și strămoșii săi.

33 Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a pus peste țară un tribut de o sută de talanți q  de argint și un talant r  de aur.

34 Faraonul Neco l-a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său și i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat și l-a dus în Egipt, unde a și murit.

35 Iehoiachim i-a dat faraonului aurul și argintul, însă el a împovărat țara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

36 Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebida și era fiica lui Pedaia din Ruma.

37 El a făcut ce este rău în ochii Domnului , tot așa cum făcuseră și strămoșii săi.

Copyright information for NTLR