a+ 4:13 Cu referire la clanul și familia din care făcea parte; adică: Este cine să aibă grijă de mine.
b+ 4:23 Vezi Num. 28:11-15

2 Kings 4

Înmulțirea uleiului văduvei

Soția unuia dintre fiii profeților i s-a plâns lui Elisei, zicându-i: Ucenicul tău, soțul meu, a murit și tu știi că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei și să-i facă sclavii lui.

Elisei a întrebat-o: Ce aș putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta? Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu ulei.

Du-te și cere vase de la toți vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale și să nu fie puține.

Când te vei întoarce, încuie ușa după tine și fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase și, când vor fi pline, pune-le deoparte.

Atunci a plecat și a încuiat ușa după ea și după fiii săi. Ei apropiau vasele și ea turna ulei în ele.

Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său: Mai adu-mi un vas! Nu mai este nici unul, i-a zis el. Atunci uleiul a încetat să mai curgă.

După aceea s-a dus și i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu și fiii tăi.“

Învierea fiului sunamitei

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce.

Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10 Să facem pe acoperiș o odaie mică cu pereți și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“

11 Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie și s-a odihnit acolo.

12 Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe șunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o și ea a venit.

13 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oștirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“ a 

14 Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei. Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soțul ei este bătrân.

15 Cheam-o! i-a zis Elisei. El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.

16 La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu, a zis Elisei. Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!

17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i-a zis Elisei.

18 Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii,

19 i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“

20 După ce slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.

21 Ea s-a ridicat și a așezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa și a plecat.

22 L-a chemat pe soțul său și i-a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.

23 Dar el a întrebat-o: De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă b , nici Sabat. Ea i-a răspuns: Fii pe pace!

24 Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“

25 Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Privește! Aceasta-i șunamita!

26 Aleargă dar ca să-i ieși în întâmpinare și întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soțul ei și cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“

27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.“

28 Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ți-am spus eu să nu mă amăgești?“

29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața copilului.“

30 Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat și a urmat-o.

31 Ghehazi s-a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiețelului, dar el n-a scos nici un sunet și n-a dat nici un semn de viață. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei și i-a zis: „Băiețelul nu s-a trezit!“

32 Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băiețelul era așezat mort în patul lui.

33 A intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.

34 Apoi s-a dus și s-a așezat pe copil. S-a întins peste el, punându-și gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului și mâinile lui pe mâinile copilului, și trupul copilului s-a încălzit.

35 Elisei s-a întors și s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou și s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de șapte ori, după care și-a deschis ochii.

36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheam-o pe șunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ți fiul!“

37 Ea a venit și a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat și a ieșit împreună cu fiul său.

Dregerea mâncării otrăvite

38 Elisei s-a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce fiii profeților primeau învățătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe ciorbă pentru profeți!“

39 Unul din ei a ieșit în câmp pentru a aduna ierburi și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până și-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat și i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt.

40 Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel: Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală! Și n-au putut să mănânce din ea.

41 Aduceți făină! a zis Elisei. El a aruncat făină în oală și a zis: Dați-le acum oamenilor să mănânce! Și n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.

Înmulțirea pâinii

42 A venit un om din Baal-Șalișa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade și spice proaspete într-un sac. Elisei a zis: Dă-le oamenilor să mănânce!

43 Dar slujitorul său a zis: Cum pot să împart acestea la o sută de oameni? Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci așa vorbește Domnul : „Vor mânca și va mai și rămâne!“

44 Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat și le-a mai și rămas, după Cuvântul Domnului.

Copyright information for NTLR