a+ 18:11 Aproximativ 120 gr
b+ 18:12 Aproximativ 12 kg
c+ 18:13 Lit.: iar tu ai fi stat deoparte
d+ 18:18 A nu se confunda cu monumentul ridicat mai târziu care a primit numele lui Absalom și care se poate vedea și astăzi în apropierea Ierusalimului
e+ 18:21 Originar din regiunea Nilului Superior (nubian sau etiopian)
f+ 18:23 Vezi nota de la 2:29

2 Samuel 18

Absalom este ucis

David a numărat oștirea care se afla cu el și a numit căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.

A pus o treime din oștire sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor: – Bineînțeles că voi veni și eu cu voi.

– Să nu ieși! i-au răspuns cei din oștire. Dacă noi vom fugi, dușmanilor nu le va păsa atât de mult de noi și chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.

– Voi face cum credeți voi că este mai bine, le-a răspuns regele. Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oștirea ieșea cu sutele și miile.

Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „De dragul meu, purtați-vă blând cu tânărul Absalom!“ Și întreaga oștire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.

Oștirea a ieșit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.

Oștirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost uciși.

Lupta s-a întins pe întreg teritoriul și în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulți oameni decât a mistuit sabia.

Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în fața slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului și el a rămas astfel atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.

10 Unul dintre luptători a văzut acest lucru și i-a spus lui Ioab: – L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar.

11 – Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? l-a întrebat Ioab. Ți-aș fi dat zece șecheli a  de argint și o cingătoare.

12 – Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de șecheli b  de argint, n-aș ridica mâna împotriva fiului regelui, i-a răspuns omul acela lui Ioab. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai, să aveți grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.

13 Dacă l-aș fi ucis mișelește, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege iar tu nu mi-ai fi luat apărarea c .

14 – Nu am timp de pierdut cu tine, i-a răspuns Ioab. A luat trei sulițe și le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile stejarului.

15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.

16 Ioab a suflat apoi din corn și oștirea s-a întors de la urmărirea israeliților, chemată fiind de Ioab.

17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, și au aruncat peste el un morman foarte mare de pietre. Israeliții au fugit fiecare acasă.

18 Pe când trăia, Absalom își ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea nici un fiu care să-i poarte mai departe amintirea numelui. A dat monumentului propriul său nume și, chiar până în ziua de astăzi, acesta se numește „Monumentul lui Absalom“ d .

Vestea morții lui Absalom

19 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis lui Ioab: – Lasă-mă să alerg și să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna dușmanilor săi.

20 – Nu tu vei duce veștile astăzi! Tu vei duce altă dată veștile; astăzi însă nu vei duce tu veștile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.

21 Apoi i-a poruncit unui cușit e : – Du-te și vestește-i regelui ce ai văzut. Cușitul s-a închinat înaintea lui Ioab și a luat-o la fugă.

22 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis din nou lui Ioab: – Orice s-ar întâmpla, lasă-mă și pe mine să alerg după cușit. – Fiule, de ce vrei să alergi? l-a întrebat Ioab. Nu sunt niște vești pentru care să fii răsplătit.

23 – Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, i-a zis Ahimaaț. – Bine, i-a spus Ioab, aleargă. Ahimaaț a alergat pe drumul care traversează Araba f  și l-a întrecut pe cușit.

24 În timp ce David se afla undeva între cele două porți, străjerul s-a urcat pe acoperișul porții, înspre zid și, uitându-se, a zărit un om singur care alerga.

25 L-a strigat pe rege și i-a spus acest lucru. Regele a zis: – Dacă este singur înseamnă că aduce vești. Omul se apropia din ce în ce mai mult.

26 La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga și a strigat către portar: – Văd un alt om singur care aleargă. – Și el aduce vești, a zis regele.

27 – Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaț, fiul lui Țadok, a spus străjerul. – Înseamnă că aduce vești bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.

28 Ahimaaț i-a strigat regelui: – Totul este bine! Apoi s-a închinat cu fața la pământ înaintea lui și i-a zis: – Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.

29 – Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele. – Slujitorul tău a văzut o mare învălmășeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu știe despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaț.

30 – Așteaptă puțin deoparte, i-a zis regele. Ahimaaț a stat deoparte.

31 Îndată a sosit și cușitul, care a zis: – Am vești bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

32 – Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele. – Ca acest tânăr să fie toți dușmanii stăpânului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să-ți facă vreun rău, i-a răspuns cușitul.

David îl plânge pe Absalom

33 Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porții și a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“

Copyright information for NTLR