a+ 19:13 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Așa să-mi facă Dumnezeu și chiar mai mult )
b+ 19:20 Cu referire la semințiile din nord, dintre care Efraim și Manase (fiii lui Iosif) erau cele mai importante (vezi Ios. 18:5; Jud. 1:22 )

2 Samuel 19

Ioab a fost înștiințat că David plânge și-l jelește pe Absalom.

Astfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruință, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele își jelește fiul.

În aceeași zi, oștirea a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă.

Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

Ioab a intrat în palat la rege și i-a zis: „Tu astăzi acoperi de rușine fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care ți-au salvat viața ție, fiilor, fiicelor, soțiilor și țiitoarelor tale.

Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii și războinicii nu înseamnă nimic. Înțeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți am fi morți, tu ai fi mai mulțumit.

Așadar, ridică-te, ieși afară și vorbește pe placul slujitorilor tăi, pentru că, dacă nu vei face acest lucru, îți jur pe Domnul că toți te vor părăsi în noaptea aceasta. Această nenorocire ar fi astfel mai mare decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe și până astăzi.

Regele s-a dus la poartă și a stat acolo. S-a dat de veste poporului: „Iată că regele stă la poartă!“ Și tot poporul a venit înaintea regelui.

David se întoarce la Ierusalim

Între timp, israeliții fugiseră cu toții la corturile lor.

În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne-a eliberat de sub puterea dușmanilor noștri. El a fost cel care ne-a izbăvit de sub puterea filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, izgonit de Absalom.

10 Acum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneți nimic ca să-l aduceți pe rege înapoi?“

11 Când regele David a aflat ce vorbesc între ei toți israeliții, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să-l aduceți pe rege înapoi acasă?

12 Voi sunteți din aceeași seminție cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiți ultimii care să-l aduceți acasă pe rege?»“

13 Iar lui Amasa să-i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea a  dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oștirii, în locul lui Ioab.“

14 Regele a câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“

15 Regele s-a întors. El a ajuns laun moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege și a-l trece Iordanul.

16 Beniamitul Șimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David.

17 O mie de bărbați din Beniamin îl însoțeau. Alături de ei se afla și Țiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui și douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era și regele.

18 El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui și

19 i-a zis: – Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu-și aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta.

20 Slujitorul tău recunoaște că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif b  ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

21 Abișai, fiul Țeruiei, a zis: – Nu trebuie oare ca Șimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?

22 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteți astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

23 Apoi regele i-a zis lui Șimei: – Nu vei muri! Și regele i-a promis printr-un jurământ.

24 În întâmpinarea regelui a venit, de asemenea, și Mefiboșet, nepotul lui Saul. Acesta nu-și îngrijise picioarele, nu-și aranjase barba și nu-și spălase hainele din ziua în care regele plecase și până când acesta sosise în pace.

25 Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat: – Mefiboșet, de ce nu ai venit cu mine?

26 – O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboșet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înșeua un măgar și, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat.

27 L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviință.

28 Întregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aș mai putea cere de la rege?

29 – Ce mai vorbești atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu și Țiba veți împărți pământul.

30 – Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboșet.

31 Ghiladitul Barzilai a venit și el din Roghelim și l-a însoțit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-și vadă de drum.

32 Barzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – și, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim.

33 Regele i-a zis lui Barzilai: – Vino cu mine la Ierusalim și eu voi îngriji de tine.

34 – Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai.

35 Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele?

36 Slujitorul tău îl va însoți pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanță. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată?

37 Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el și să se poarte față de el cum va crede de cuviință.

38 – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine și mă voi purta cu el așa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îți voi dărui.

39 Întreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut și regele. Acesta l-a sărutat și l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă.

40 Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oștire a lui Iuda și jumătate din oștirea lui Israel îl însoțeau.

41 Toți bărbații lui Israel au venit însă la rege și i-au zis: – De ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te-au furat și l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui și cu toți oamenii lui David?

42 Bărbații lui Iuda le-au dat bărbaților lui Israel următorul răspuns: – Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniați pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

43 Bărbații lui Israel le-au zis bărbaților lui Iuda: – Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Așadar, de ce ne disprețuiți? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi. Cuvintele bărbaților lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaților lui Israel.

Copyright information for NTLR