a+ 22:3 În concepția antică cornul era un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; prin urmare, putem traduce și: mântuitorul meu puternic
b+ 22:6 Ebr.: Șeol
c+ 22:8 TM; VUL, Siriacă (vezi și Ps. 18:7 ): munților
d+ 22:11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10 ); cele mai multe mss TM: a apărut
e+ 22:12 TM; LXX, VUL (vezi și Ps. 18:11 ): ape întunecoase
f+ 22:25 TM; LXX, VUL (vezi și Ps. 18:24 ): curăția mâinilor mele
g+ 22:26 Vezi nota de la 7:15
h+ 22:33 TM; Q, câteva mss LXX, VUL, Siriacă (vezi și Ps. 18:32 ): Cel Care m-a încins cu tărie
i+ 22:36 Lit.: răspunsul Tău (la rugăciunile mele)
j+ 22:46 Câteva mss LXX, VUL (vezi și Ps. 18:45 ); TM: se înarmează în fortărețele lor
k+ 22:51 Vezi nota de la 7:15
l+ 22:51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți urmașii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic

2 Samuel 22

Cântecul de laudă al lui David

1David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.

2El a zis: „ Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu!

3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul a  mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea și mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire!

4Eu Îl chem în ajutor pe Domnul , Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei.

5Mă înfășuraseră valurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele nimicirii!

6Legăturile Locuinței Morților b  mă împresuraseră, mă prinseseră lațurile morții.

7Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul , L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său și strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.

8Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor c  s-au zgâlțâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

9Fum se ridica din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.

10A aplecat cerurile și a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

11Călărea pe un heruvim și zbura; plutea d  pe aripile vântului.

12Întunericul Și-l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape e  și nori deși.

13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.

14Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul.

15A aruncat săgeți, risipindu-i pe dușmani, a trimis fulgerul și i-a pus pe fugă.

16La mustrarea Domnului , la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor și s-au descoperit temeliile lumii.

17El S-a întins din înălțime și m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

18m-a izbăvit de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

19Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

20El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El își găsește plăcerea în mine.

21Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele,

22căci am păzit căile Domnului și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu;

23toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu m-am depărtat de hotărârile Lui;

24am fost fără pată înaintea Lui și m-am păzit de nelegiuire.

25Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea f  înaintea ochilor Săi.

26Cu cel credincios, Tu Te arăți credincios g  , cu cel drept, Tu Te arăți drept;

27cu cel curat, Tu Te arăți curat, dar cu cel înșelător, Tu Te arăți împotrivitor.

28Tu mântuiești poporul smerit, dar cu privirea Ta îl smerești pe cel trufaș.

29Tu ești candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul.

30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

31Cât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârșită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toți cei ce se încred în El.

32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare h  și El mi-a făcut desăvârșită calea.

34El mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor și m-a așezat pe înălțimi.

35Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de aramă.

36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și ajutorul Tău i  mă face mare.

37Tu-mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

38Îmi urmăresc dușmanii și-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

39Îi distrug și îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele.

40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și-i smerești pe vrăjmașii mei sub picioarele mele.

41Tu faci ca dușmanii mei să fugă dinaintea mea și pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.

42Ei se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăvește, strigă către Domnul , dar El nu le răspunde.

43Îi pisez ca praful pământului, ca noroiul de pe ulițe îi zdrobesc, îi strivesc.

44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.

45Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

46Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor j  .

47Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

49Cel Ce mă izbăvește de vrăjmașii mei. Tu mă ridici deasupra dușmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.

50De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne , și voi cânta laudă Numelui Tău!

51El dă mari izbăviri regelui Său și dă îndurare k  unsului Său, lui David și seminței l  lui în veac.“

Copyright information for NTLR