a+ 10:1 Ofițer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni
b+ 10:1 Diviziune a legiunii romane care, în timpul Imperiului, număra un efectiv de 600 de soldați
c+ 10:2 Expresie folosită pentru a-i descrie pe neevreii care nu erau prozeliți, dar care credeau într-un singur Dumnezeu și păzeau normele etice și morale ale iudaismului; peste tot în capitol
d+ 10:3 Ora 15:00; și în v. 30
e+ 10:4 Vezi Lev. 2:2, unde în LXX este folosit același termen grecesc; vezi și Ps. 141:2
f+ 10:9 Ora 12:00
g+ 10:12 Sau: animale care mișună; sau: animale care se târăsc; termenul ebraic tradus în greacă face referire la toate celelalte animale mai mărunte, distincte de vite și de animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include și insectele (vezi Gen. 1:24 și nota)
h+ 10:32 Cele mai importante și mai timpurii mss nu conțin aceste cuvinte
i+ 10:38 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator

Acts 10

Corneliu

În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion a  din cohorta b  numită „Italiana“.

Era evlavios și temător de Dumnezeu c , împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga mereu lui Dumnezeu.

Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea d , a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el și spunându-i: – Corneliu!

Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i-a spus: – Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte e .

Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru.

El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.

Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă și un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul,

și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.

Viziunea lui Petru

În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea f .

10 I s-a făcut foame și a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească.

11 A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colțuri.

12 În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici g  ale pământului și păsări ale cerului.

13 Un glas i-a vorbit astfel: – Petru, ridică-te, înjunghie și mănâncă!

14 Însă Petru a zis: – În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!

15 Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: – Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu numești pângărit!

16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer.

17 În timp ce Petru era preocupat de înțelesul acestei viziuni, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon și stăteau la poartă,

18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, găzduiește acolo.

19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbați;

20 ridică-te deci, coboară și du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“

21 Așadar, Petru a coborât la bărbații aceia și le-a zis: – Eu sunt cel pe care-l căutați. Care este motivul pentru care ați venit?

22 Ei i-au răspuns: – Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înștiințat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă cuvinte de la tine.

23 Petru deci i-a invitat înăuntru și i-a găzduit.

Petru, acasă la Corneliu

În ziua următoare s-a sculat și a plecat împreună cu ei; l-au însoțit și unii dintre frații din Iafo.

24 O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care-i invitase.

25 Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat.

26 Petru însă l-a ridicat, zicând: – Ridică-te! Și eu sunt tot om!

27 Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră.

28 El le-a zis: – Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat.

29 De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine?

30 Corneliu a zis: – Cu patru zile în urmă, eram în casa mea și mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea

31 și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.

32 Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă-l pe Simon, care mai este numit și Petru; el găzduiește în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îți va vorbi) h .

33 Am trimis deci imediat la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toți suntem prezenți aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți-a poruncit Domnul!

34 Atunci Petru a luat cuvântul și a zis: – Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor,

35 ci că, în orice neam, cel ce se teme de El și lucrează dreptate este primit de El.

36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor.

37 Voi știți ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan:

38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându-i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul i , căci Dumnezeu era cu El.

39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.

40 Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut,

41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți.

42 El ne-a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți.

43 Toți profeții depun mărturie despre El, și anume că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate.

44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul.

45 Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru au rămas uluiți de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neamuri.

46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?!“

48 Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Copyright information for NTLR