a+ 12:1 Adică: cel negru
b+ 13:7 În timpul Imperiului, proconsulul era guvernatorul unei provincii senatoriale (o provincie senatorială era considerată pacificată, era lipsită de trupe, iar proconsulul sau promagistratul era numit de către senat)
c+ 13:9 Era ceva obișnuit ca cineva să poarte două nume; în cazul lui Pavel, primul nume este de origine evreiască, însemnând Cerut (de la Dumnezeu), iar al doilea, de origine greco-romană, înseamnă Mic; posibil ca Pavel (lat.: Paulus ) să fi primit acest nume în urma convertirii lui Sergius Paulus; Luca va folosi de acum înainte numai numele Pavel, o posibilă explicație fiind aceea că, începând din acea perioadă, Pavel își direcționează lucrarea de misiune printre neamuri
d+ 13:16 Vezi nota de la 10:2
e+ 13:18 Unele mss importante conțin: a avut grijă de ei (vezi și Deut. 1:31 )
f+ 13:20 Adică perioada prezenței lui Israel în Egipt (aproximativ 400 de ani) plus anii pustiei (40 de ani)
g+ 13:20 Cu sensul de conducători, cârmuitori
h+ 13:22 Pavel citează din Ps. 89:20 și 1 Sa 13:14
i+ 13:33 Vezi Ps. 2:7
j+ 13:34 Vezi Is. 55:3
k+ 13:35 Sau: Credinciosul Tău (vezi nota de la Ps. 16:10 )
l+ 13:35 Vezi Ps. 16:10
m+ 13:41 Vezi Hab. 1:5
n+ 13:47 Vezi Is. 49:6

Acts 13

Trimiterea lui Barnabas și a lui Saul

1În biserica din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnabas, Simeon, numit și Niger a  , Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – și Saul.

2În timp ce slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnabas și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“

3Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.

În Cipru

4Așadar, fiind trimiși de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru.

5Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor.

6Au traversat toată insula până la Pafos, iaracolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus,

7care era cu proconsulul b  Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnabas și pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,

8însă Elima, vrăjitorul, căci așa se traduce numele lui, li se opunea și căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credință.

9Dar Saul, numit și Pavel c  , fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el

10și i- a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului, dușman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să sucești căile drepte ale Domnului?

11Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Și deodată a căzut peste el ceață și întuneric și a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână.

12Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învățătura Domnului.

În Antiohia Pisidiei

13Pavel și cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărțit de ei și s-a întors în Ierusalim.

14Dar ei au plecat mai departe din Perga și au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă și s-au așezat.

15După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți!“

16Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu d  , ascultați!

17Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoșii noștri; El l-a înălțat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în țara Egiptului și l-a scos de acolo cu brațul Său puternic.

18Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat e  în pustie.

19Și, după ce a distrus șapte neamuri în țara Canaanului, le-a dat drept moștenire țara acestora.

20Perioada aceasta f  s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători g  , până la profetul Samuel.

21Atunci ei au cerut un rege. Și Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin.

22Apoi l-a înlăturat pe Saul și li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea și care va împlini toate planurile Mele.» h 

23Dintre urmașii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus.

24Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinței la tot poporul Israel.

25Când Ioan era pe cale de a-și împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneți că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»

26Fraților, fii ai neamului lui Avraam, și voi, care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri!

27Însă locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele din Profeți, care sunt citite în fiecare zi de Sabat.

28Și, măcar că nu au găsit nici un motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare.

29După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormânt.

30Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți;

31El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui în fața poporului.

32Așadar, noi vă aducem această veste bună că, promisiunea făcută strămoșilor noștri,

33Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, așa cum este scris în Psalmul al doilea: «Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!» i 

34Că L-a înviat dintre cei morți, așa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis: «Vă voi da promisiunile sfinte și demne de încredere făcute lui David.» j 

35De aceea mai zice și în alt psalm: «Nu vei îngădui ca Sfântul Tău k  să vadă putrezirea.» l 

36Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la strămoșii săi și a văzut putrezirea!

37Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea!

38Să vă fie deci cunoscut, fraților, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor; și, de toate păcatele de care nu ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise,

39este îndreptățit oricine crede în El.

40Vedeți deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeți:

41«Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!»“ m 

42În timp ce ieșeau, Barnabasși Saul au fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în Sabatul următor.

43După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulți iudei și prozeliți devotați i-au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.

44În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului.

45Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l insultau.

46Barnabas și Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală și au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați astfel ca fiind nedemni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.

47Căci așa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“ n 

48Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta și au lăudat Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut.

49Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea.

50Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influență, și pe fruntașii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnabas și i-au alungat din ținuturile lor.

51Pavel și Barnabas și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia.

52Ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.

Copyright information for NTLR