a+ 17:6 Gr.: politarhi
b+ 17:11 Adică: mai receptivi; mai dornici de a învăța
c+ 17:17 Vezi nota de la 10:2
d+ 17:18 Adepți ai filozofiei lui Epicur ( cca 300 î.Cr. ); epicurienii credeau că lumea este un accident, sufletul este muritor, iar zeii, dacă există, nu sunt preocupați de oameni; aveau drept scop al vieții plăcerea, pe care o defineau ca absență a durerii; orice religie organizată era considerată rea, ca și credința că cei răi vor fi pedepsiți de către zei după moarte
e+ 17:18 Adepți ai filozofiei lui Zeno ( cca 300 î.Cr. ); stoicii credeau în existența unui „suflet al lumii“ și negau liberul arbitru; era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute și de umanism
f+ 17:19 La origine, un tribunal atenian luându-și numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului; la origine, însărcinat să vegheze asupra administrării funcționarilor publici, a moravurilor cetățenilor, să controleze educația cetățenilor și să apere religia statului
g+ 17:23 Pausanias ( cca 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4), Filostrat ( cca 200 d.Cr., Viața lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), precum și alți autori clasici vorbesc despre existența acestor altare închinate unor zei numiți „Necunoscuți“; aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia și mânia zeilor
h+ 17:28 Citatul este din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides ( cca 600 î.Cr. )
i+ 17:28 Citatul este din Phaenomena, operă a poetului Aratus ( cca 300-250 î.Cr. ) și din Imn către Zeus, a lui Cleantes ( 331-233 î.Cr. )
j+ 17:33 Adică: membru al Areopagului (vezi nota de la 17:19 )

Acts 17

În Tesalonic

Au trecut prin Amfipolis și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor.

Așa cum obișnuia, Pavel a intrat în sinagogă și, timp de trei Sabate, a discutat cu ei din Scripturi,

explicând și dovedind că Cristos trebuia să sufere și să învie dintre cei morți. „Și Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“ zicea el.

Unii dintre ei au fost convinși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Silas; tot așa au făcut și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă.

Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason și au început să-i caute pe Pavel și pe Silas ca să-i aducă afară, la mulțime.

Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății a , strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici,

iar Iason i-a găzduit! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“

Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s-au tulburat.

Apoi, după ce au luat de la Iason și de la ceilalți o garanție, le-au dat drumul.

În Berea

10 Imediat ce s-a înnoptat, frații i-au trimis pe Pavel și pe Silas la Berea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor.

11 Aceștia aveau o minte mai deschisă b  decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea și, în fiecare zi, studiau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel.

12 Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei grecoaice cu influență și nu puțini bărbați.

13 Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Berea, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile.

14 Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo.

15 Cei ce l-au însoțit pe Pavel l-au condus până la Atena, și apoi, după ce au primit porunca pentru Silas și Timotei ca să vină cât mai repede la Pavel, s-au întors.

Pavel în Atena

16 În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli.

17 Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei temători de Dumnezeu c , iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo.

18 Unii dintre filosofii epicurieni d  și stoici e  au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună și palavragiul acesta?!“ Alții ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinități străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.

19 Prin urmare, l-au luat și l-au dus la Areopag f , spunându-i: „Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți?

20 Căci tu ne aduci niște lucruri ciudate în auz. Vrem deci să știm ce înseamnă aceste lucruri!“

21 Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși.

23 Căci, în timp ce treceam princetate și mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut» g . Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu!

24 Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini

25 și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile.

26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafața pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile și a stabilit hotare locuinței lor,

27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu și, poate, să-L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi.

28 «Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm» h ; sau, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: «Căci și noi suntem urmașii Lui.» i 

29 Deci, dacă suntem urmașii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea și gândirea omului.

30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță, și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască,

31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morți!“

32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să râdă, dar alții au zis: „Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!“

33 Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor.

34 Unii dintre ei însă i s-au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul j , o femeie pe nume Damaris și încă alții împreună cu ei.

Copyright information for NTLR