a+ 19:1 Capitala de facto a provinciei romane Asia (vezi nota de la 2:9), cel mai important centru comercial al Asiei Mici și cetatea în care se afla faimosul templu al lui Artemis, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice
b+ 19:9 O încăpere unde învățătorii se întâlneau cu cei pe care îi învățau
c+ 19:14 Fie era din familia marilor preoți, fie își atribuia această descendență sau titlul de mare preot
d+ 19:19 Magia înflorise foarte mult în Efes; exista chiar și o categorie de formule magice, numită ephesia grammatta
e+ 19:19 Probabil drahme sau denari; o drahmă era aproape echivalentul unui denar, care reprezenta plata obișnuită pentru o zi de muncă (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi)
f+ 19:21 Vezi nota de la 18:27
g+ 19:22 Vezi nota de la 2:9
h+ 19:24 Artemis (Diana la romani) era, în mitologia greacă, zeița vânătorii, a lunii și a naturii. Artemis din Efes împrumutase, probabil, caracteristicile zeiței Cibela, zeița-mamă, zeița fertilitații, venerată în toată Asia Mică (problema asimilării, în Efes, a lui Artemis de către Cibela este disputată astăzi de către specialiști, precum și presupusa practică a prostituției sacre)
i+ 19:24 Demetrius era probabil conducărul breslei argintarilor din Efes
j+ 19:31 Gr.: asiarhon, oameni bogați și influenți, funcționari imperiali ai provinciei și reprezentanți ai cultului imperial (împărații romani, începând cu Augustus, erau divinizați după moarte, constituindu-se astfel un cult al împăratului care avea temple și preoți; au fost câțiva împărați care au pretins divinizarea lor și în timpul vieții) în provicie
k+ 19:35 Secretarul sau notarul cetății, reprezentantul executiv al adunării cetății; era cel mai important funcționar local (corespondentul primarului din orașele moderne), era cel care făcea legătura între autoritățile locale și cele romane
l+ 19:35 Mulți specialiști sunt de părere că imaginea ei căzută din cer s-ar referi la o bucată de meteorit pe care oamenii o considerau drept sacră, deoarece căzuse din cer
m+ 19:38 Probabil la modul general, nu în sensul că în Efes s-ar fi găsit mai multe tribunale și mai mulți proconsuli; sau, dacă trebuie să luăm textul în sens literal, trebuie știut că în anul 54 d.Cr., cu ocazia înscăunării lui Nero, proco n sulul Asiei, M. Iunius Silvanus, a fost otrăvit de subordonații săi, Helius și Celer, care au rămas proconsuli până la sosirea succesorului oficial (vezi Tacitus, Anale, 13.1)
n+ 19:39 O astfel de adunare se ținea de trei ori pe lună

Acts 19

Pavel în Efes

În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior și a ajuns în Efes a . Acolo a găsit câțiva ucenici

și i-a întrebat: – Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Ei i-au răspuns: – Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!

El le-a zis: – Atunci cu ce botez ați fost botezați? Ei i-au răspuns: – Cu botezul lui Ioan.

Pavel a zis: – Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.

Când au auzit ei aceasta, au fost botezați în Numele Domnului Isus.

Când Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei și au început să vorbească în limbi și să profețească.

Erau, cu toții, cam doisprezece bărbați.

Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuții și încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăția lui Dumnezeu.

Dar fiindcă unii rămâneau încăpățânați și necredincioși și vorbeau de rău Calea înaintea mulțimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el și pe ucenici. Și în fiecare zi purta discuții în sala de prelegeri b  a lui Tiranus.

10 Lucrul acesta a ținut timp de doi ani, astfel că toți cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât și greci, au auzit Cuvântul Domnului.

11 Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,

12 așa încât la cei bolnavi erau aduse până și batistele sau șorțurile care îi atinseseră acestuia trupul, și bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau din ei.

Cei șapte fii ai lui Sceva

13 Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „În Numele lui Isus, pe Care-L predică Pavel, vă poruncesc să ieșiți!“

14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau șapte fii ai lui Sceva, un preot conducător c  iudeu.

15 Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?!“

16 Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toți și i-a bătut în așa fel încât au fugit din casa aceea goi și răniți.

17 Lucrul acesta a fost cunoscut atât de către toți iudeii, cât și de către toți grecii care locuiau în Efes; și pe toți i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era preamărit.

18 Mulți dintre cei ce crezuseră, veneau să mărturisească și să-și spună faptele.

19 Și mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorii, și-au adunat cărțile și le-au ars în fața tuturor. d  Au socotit prețul acestora și l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginți e .

20 Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea și se întărea.

O mare tulburare în Efes

21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia f . El își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma!“

22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia g .

23 În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale.

24 Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis h  și aducea astfel lucrătorilor săi nu puțin câștig. i 

25 El i-a strâns la un loc, împreună cu alți lucrători de aceeași meserie, și le-a zis: „Bărbați, știți că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta

26 și vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a dus în rătăcire o mare mulțime de oameni, spunând că zeii făcuți de mâini nu sunt de fapt zei!

27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot disprețul, ci și ca templul marii zeițe Artemis să fie socotit ca o nimica și chiar măreția ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia și toată lumea!“

28 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“

29 Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo și pe macedoneenii Gaius și Aristarh, însoțitorii de drum ai lui Pavel.

30 Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat.

31 Chiar și unii dintre conducătorii provinciei Asia j , care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.

32 Unii strigau ceva, alții strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră.

33 Unii din mulțime l-au înștiințat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în față, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului,

34 dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toții într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“

35 Funcționarul k cetății a reușit să liniștească mulțimea, zicând: „Bărbați ai Efesului, cine este omul acela care să nu știe că cetatea Efes este păzitoarea templului măreței Artemis și a imaginii ei căzute din cer l ?!

36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să vă liniștiți și să nu faceți nimic nesăbuit.

37 Căci i-ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici jefuitori ai templului și nici blasfemiatori ai zeiței noastre!

38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius și lucrătorii lui au o acuzație împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise și există proconsuli m ; să se acuze acolo unii pe alții!

39 Însă dacă vreți ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală n .

40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzați de răscoală, deoarece nu există nici o cauză pentru această zarvă, și noi nu putem motiva agitația aceasta!“

41 Și spunând aceste lucruri, a dat drumul adunării.

Copyright information for NTLR