a+ 2:1 Gr.: Pentecoste, denumirea în greacă a Sărbătorii Săptămânilor (vezi Lev. 23:15-22 ), sărbătoare ce avea loc la cincizeci de zile după Paște; în timpul NT, sărbătoarea aniversa darea Legii pe muntele Sinai, fiind un moment de rededicare față de legământul mozaic; era, în același timp, una dintre cele trei sărbători anuale la care trebuia să participe orice bărbat israelit (vezi Deut. 16:16 )
b+ 2:2 Vântul sau suflarea sunt asociate de obicei în Biblie cu Duhul Sfânt (vezi Eze. 37:9, 14; In. 3:8; 20:22 )
c+ 2:3 În VT, focul este adesea un simbol al prezenței divine (vezi Ex. 3:2; 19:18 ); în Ex. 19:18 Dumnezeu Se coboară în mijlocul focului pentru a iniția legământul cu poporul Său
d+ 2:9 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
e+ 2:11 Partea de vest a Libiei, Libia Cirenaica
f+ 2:15 Ora 9:00
g+ 2:21 Vezi Ioel 2:28-32
h+ 2:23 Adică neamurile, cei care nu aveau Legea
i+ 2:24 Termenul grecesc este asociat de obicei în NT cu durerile nașterii
j+ 2:26 Citatul este din LXX, care în Ps. 16:9 conține limba, în loc de sufletul, cum apare în TM
k+ 2:27 Gr.: Hades
l+ 2:28 Vezi Ps. 16:8-11
m+ 2:30 Vezi 2 Sa 7:12-13; Ps. 132:11
n+ 2:34 În TM cuvintele pentru Domnul sunt diferite: Domnul ( YHWH ) i-a zis Stăpânului ( Adoni ) meu; în textul grecesc: Domnul ( Kurios ) i-a zis Domnului ( Kurios ) meu
o+ 2:35 Vezi Ps. 110:1
p+ 2:36 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât și Mesia (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns; peste tot în carte
q+ 2:38 Această formulă scurtă nu este în contradicție cu cea completă, din Mt. 28:19; în F.A., ea subliniază autoritatea lui Isus în ce privește mântuirea, subliniind în același timp distincția dintre botezul în Numele lui Isus și cel propovăduit de Ioan (vezi 19:4-5 )

Acts 2

Coborârea Duhului Sfânt

Când a sosit ziua Cincizecimii a , erau cu toții la un loc.

Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic b  și a umplut toată casa în care ședeau ei.

Li s-au arătat niște limbi ca de foc c , care s-au împrăștiat și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei.

Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioși din fiecare neam de sub cer.

Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă.

Toți se mirau și se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc?!

Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?!

Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia d ,

10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena e , vizitatori din Roma,

11 iudei și prozeliți, cretani și arabi, pe toți îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“

12 Toți erau uimiți și nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“

13 Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbește mulțimii în ziua Cincizecimii

14 Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit astfel: – Bărbați iudei și voi, toți locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele!

15 Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi f ,

16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură. Fiii și fiicele voastre vor profeți, tinerii voștri vor vedea viziuni, iar bătrânii voștri vor visa visuri!

18 Chiar și peste slujitorii Mei și slujitoarele Mele voi turna din Duhul Meu în acele zile și vor profeți.

19 Voi face minuni sus în cer și semne jos pe pământ, sânge, foc și coloane de fum.

20 Soarele se va preface în întuneric, iar luna în sânge, înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului.

21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“ g 

22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile și semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,

23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fără de lege h !

24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile i  morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea.

25 Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!

26 De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește limba j ! Mai mult, trupul meu va locui în nădejde,

27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților k și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieții … mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“ l 

29 Bărbați, fraților, cât despre patriarhul David, dați-mi voie să vă spun deschis că el a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta.

30 Așadar, el era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmașii lui. m 

31 Știind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea.

32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martorii acestui fapt.

33 Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți.

34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuși zice: „Domnul I-a zis Domnului meu n : «Șezi la dreapta Mea,

35 până voi face din dușmanii Tăi așternut al picioarelor Tale!»“ o 

36 Să știe bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn și Cristos p  pe acest Isus pe Care L-ați răstignit voi!

37 Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunși în inimă și i-au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli: – Fraților, ce să facem?

38 Petru le-a răspuns: – Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos q  spre iertarea păcatelor voastre; și veți primi darul Duhului Sfânt!

39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!

40 Și cu multe alte cuvinte el mărturisea și îi îndemna zicând: – Mântuiți-vă din mijlocul acestei generații corupte!

41 Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.

Părtășia credincioșilor

42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

43 Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.

44 Toți credincioșii erau la un loc și aveau toate în comun;

45 își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între ei, după cum avea nevoie fiecare.

46 În fiecare zi continuau să se întâlnească în același gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie și simplitate a inimii,

47 Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoință din partea întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

Copyright information for NTLR