a+ 27:1 Lit.: cohortei Augusta; deși există evidențe istorice ale existenței unor cohorte Augusta (cohorta Augusta I în Siria, în timpul lui Augustus și cohorta Augusta III la Roma), cel mai probabil aici este vorba despre așa-numiții speculatores, o unitate specială care nu aparținea de o legiune anume, jucând un rol important în situația unor intrigi militare
b+ 27:2 Vezi nota de la 2:9
c+ 27:9 Este vorba despre postul prilejuit de Ziua Ispășirii (10 Tișri, septembrie-octombrie); din sursele istorice aflăm că navigația în Mediterană era considerată periculoasă în a doua jumătate a lui septembrie și imposibilă în a doua jumătate a lui noiembrie
d+ 27:14 Sau: Nord-Esticul; denumirea este una hibridă, formată din gr. euros (vântul de răsărit) și lat. aquilo (vântul nordic)
e+ 27:28 Aproximativ 37 m
f+ 27:28 Aproximativ 27 m

Acts 27

Călătoria spre Roma

1Când s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l-au predat atât pe Pavel, cât și pe alți prizonieri unui centurion pe nume Iulius, centurion al regimentului imperial a.

2Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre locurile de prin Asia b. Cu noi era și Aristarh, un macedonean din Tesalonic.

3În ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s-a purtat omenos cu Pavel și i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire.

4Apoi am plecat de acolo și am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau potrivnice.

5Am navigat pe marea deschisă – pe lângă Cilicia și Pamfilia – și am ajuns la Mira, în Licia.

6Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, și ne-a îmbarcat pe ea.

7Timp de mai multe zile am navigat încet și cu greutate. Am ajuns lângă Cnidus și, pentru că vântul nu ne-a lăsat să mergem acolo, am navigat la adăpostul Cretei, trecând pe lângă Salmon.

8După ce am trecut de el cu greu, am ajuns la un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea.

9Trecuse mult timp și călătoria se făcea de acum periculoasă, pentru că trecuse chiar și perioada postului c. Prin urmare, Pavel i-a sfătuit

10astfel: „Oamenilor, văd că această călătorie este pe cale să se facă cu mare pagubă și cu mare pierdere nu numai pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre!“

11Dar centurionul era mai convins de spusele căpitanului și ale proprietarului corăbiei decât de spusele lui Pavel.

12Întrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pe mare și să încerce să ajungă la Fenix, un port din Creta, îndreptat spre sud-vest și nord-vest, ca să ierneze acolo.

Furtună pe mare

13Vântul de sud sufla ușor, astfel încât, crezând că-și pot atinge scopul, au pornit de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape.

14Curând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo d.

15Corabia a fost luată de vânt, fără să se poată împotrivi lui, și astfel ne-am lăsat duși de el.

16Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, și cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corăbiei.

17Au ridicat-o la bord și apoi s-au folosit de niște frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu eșueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au lăsat jos ancora de furtună și s-au lăsat duși de vânt.

18Fiindcă eram prinși într-o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corăbiei,

19iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord și echipamentul corăbiei.

20Timp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. Într-un final ni se dusese orice speranță că vom fi salvați.

21După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă și de această pierdere.

22Acum însă vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că nici unul dintre voi nu-și va pierde viața, ci se va pierde doar corabia.

23Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparțin și Căruia mă închin

24și mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei ce navighează împreună cu tine!»

25De aceea, prindeți curaj, oamenilor, pentru că eu am credință în Dumnezeu că va fi așa cum mi s-a spus!

26Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare.“

27Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtați pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au început să bănuiască că se apropie de uscat.

28Au măsurat adâncimea apei și au găsit-o de douăzeci de stânjeni e. Au înaintat încă puțin, au măsurat din nou adâncimea apei și au găsit-o de cincisprezece stânjeni f.

29De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă și așteptau cu nerăbdare să se facă ziuă.

30Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie și lăsaseră jos în mare barca de salvare, sub pretextul că urmează să coboare niște ancore de la proră,

31Pavel le-a zis centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți fi salvați!“

32Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii de salvare și au lăsat-o să se ducă.

33Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, spunând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați în așteptare și, în tot acest timp ați rămas flămânzi și n-ați mâncat nimic.

34De aceea vă îndemn să mâncați ceva, fiindcă lucrul acesta este pentru propria voastră salvare; căci nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“

35Și spunând acestea, a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce.

36Toți au prins curaj și au mâncat și ei câte ceva.

37În corabie eram, în total, două sute șaptezeci și șase de suflete.

38După ce și-au potolit foamea, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.

Naufragiul

39Când s-a făcut zi, n-au recunoscut țărmul, dar au observat un golf care avea plajă și s-au hotărât ca, dacă vor putea, să ducă corabia să eșueze acolo.

40Au tăiat legăturile ancorelor și le-au lăsat în mare, dezlegând în același timp frânghiile care țineau cârmele; apoi au ridicat în vânt vela cea mică și s-au îndreptat spre plajă.

41S-au lovit însă de un banc de nisip și corabia a eșuat; prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era ruptă în bucăți de izbitura valurilor.

42Planul soldaților era să-i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând.

43Dar centurionul, vrând să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-și îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce știau să înoate să sară primii peste bord și să ajungă la țărm,

44iar ceilalți să-i urmezeținându-se de scânduri sau de bucăți din corabie. Și așa s-a făcut că au ajuns cu toții în siguranță la țărm.

Copyright information for NTLR