a+ 4:1 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești; respectau legea scrisă, însă respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi 23:8 ); peste tot în carte
b+ 4:5 Probabil membri laici ai Sinedriului, capi ai celor mai importante familii evreiești; peste tot în carte
c+ 4:5 Lit.: scribi, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau legea scrisă și orală. Majoritatea erau farisei; peste tot în carte
d+ 4:6 Mare preot din 6 d.Cr. până în 15 d.Cr., când a fost destituit de către romani; probabil unii dintre iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viață (vezi Num. 25:13 ) sau probabil că obiceiul era ca persoana care a fost mare preot să-și păstreze, din respect, titlul; sau este posibil ca Ana să fi deținut puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot
e+ 4:6 Caiafa, ginerele lui Ana, a fost mare preot între 18-36 d.Cr.
f+ 4:11 Petru introduce cuvântul voi în citat pentru a aplica citatul în mod direct conducătorilor religioși ai lui Israel
g+ 4:11 Vezi Ps. 118:22
h+ 4:13 Nu în sensul că erau analfabeți; în timpul NT, printre evrei exista un nivel foarte ridicat de alfabetizare, datorită în special școlilor de pe lângă sinagogi. Ideea este că Petru și Ioan nu aveau educație rabinică, așa cum avea, de exemplu, Pavel
i+ 4:15 Aram.: Sanhedrin, care înseamnă Adunare; desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu-se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin)
j+ 4:26 Gr.: Cristos; ebr., aram.: Mesia
k+ 4:26 Vezi Ps. 2:1, 2
l+ 4:27 Irod Antipa ( 4 î.Cr.-39 d.Cr. ), unul dintre fiii lui Irod cel Mare ( 37-4 î.Cr. ), tetrarh al Galileii; tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor
m+ 4:27 Procurator (guvernator al unei provincii imperiale; o provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor; procuratorul era numit direct de către împărat; vezi nota de la 13:7 pentru o distincție între provinciile romane) al Iudeii ( 26-36 d.Cr. )
n+ 4:27 Termenul grecesc este plural

Acts 4

Petru și Ioan în fața Sinedriului

În timp ce Petru și Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantul gărzii Templului și saducheii a ,

foarte supărați de faptul că ei dădeau învățătură poporului și vesteau în Isus învierea dintre cei morți.

Au pus mâinile pe ei și i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară.

Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților a ajuns la aproape cinci mii.

În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii b  și cărturarii c ,

precum și Ana – marele preot d –, Caiafa e , Ioan, Alexandru și toți cei care erau din neamul marilor preoți.

I-au pus pe apostoli să stea în mijloc și i-au întrebat: – Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta?

Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns: – Conducători și bătrâni ai poporului,

dacă astăzi suntem cercetați pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat,

10 să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți!

11 El este: „piatra respinsă de către voi f , zidarii, care a devenit piatra din capul unghiului. g 

12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!

13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când și-au dat seama că erau oameni neînvățați h  și de rând, s-au mirat și au înțeles că fuseseră cu Isus.

14 Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică.

15 Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu i  și s-au sfătuit între ei, zicând:

16 „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar și nu putem nega.

17 În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“

18 I-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu mai dea învățătură în Numele lui Isus.

19 Însă Petru și Ioan le-au răspuns: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu!

20 Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și auzit!“

21 După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

Credincioșii se roagă pentru a primi îndrăzneală

23 După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoților și bătrânii.

24 Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul în același gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele,

25 Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoșului nostru David, slujitorul Tău, astfel: «De ce se întărâtă neamurile și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?

26 Regii pământului iau poziție și conducătorii se strâng laolaltă, împotriva Domnului și împotriva Unsului j  Său.» k 

27 Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod l , Ponțiu Pilat m , neamurile și poporul n  lui Israel,

28 ca să facă, de fapt, tot ceea ce ai hotărât mai dinainte să se întâmple prin mâna Ta și planul Tău.

29 Și acum, Doamne, uită-te la amenințările lor și dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău!

30 Întinde-Ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus!“

31 După ce s-au rugat, locul unde erau adunați s-a cutremurat, și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Credincioșii își împart între ei averile

32 Mulțimea celor ce crezuseră era una în inimă și gând și nici unul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun.

33 Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste ei toți.

34 Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toți cei care aveau în proprietatea lor ogoare sau case le vindeau, iar banii obținuți pe lucrurile vândute îi aduceau

35 și-i puneau la picioarele apostolilor; apoi erau împărțiți fiecăruia după cum avea nevoie.

36 Iosif, numit de apostoli și Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru,

37 a vândut un ogor care-i aparținea și apoi a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.

Copyright information for NTLR