a+ 9:1 Unii specialiști l-au identificat pe acest Ahașveroș (sau Xerxes) cu Cambyses II ( 530-522 î.Cr. ), fiul lui Cirus II cel Mare
b+ 9:2 Vezi Ier. 25:11-12
c+ 9:4 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri ( îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică ). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într-un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; peste tot în carte
d+ 9:9 Sau: căci
e+ 9:21 Vezi nota de la 8:16
f+ 9:24 Sau: opri
g+ 9:24 Sau: sigila
h+ 9:24 Termenul ebraic se poate referi fie la Locul Preasfânt din Templu (vezi Ezech. 45:3 ) sau la anumite obiecte din Templu, cum ar fi altarul (vezi Ex. 29:37; 30:29 ), fie la o persoană (vezi 1 Cron. 23:13 )
i+ 9:25 457 î.Cr.
j+ 9:25 Ebr.: Mesia ; sau: un uns
k+ 9:25 LXX, Siriacă; TM permite și o altă citire: vor fi șapte săptămâni. / Apoi, timp de șaizeci și două de săptămâni / piața și șanțul vor fi refăcute, / însă în vremuri de strâmtorare.
l+ 9:26 S au: dar nu pentru el însuși
m+ 9:27 Cf. LXX, VUL; sensul termenului în ebraică este nesigur; posibil: aripa
n+ 9:27 Sau: o urâciune care aduce pustiire; termenul pentru urâciune este folosit de obicei cu referire la idoli și idolatrie (vezi Deut. 29:17; Ezech. 11:18; 20:7, 8 )
o+ 9:27 Sau: asupra lui, asupra celui ce pustiește

Daniel 9

Rugăciunea lui Daniel

1Era în primul an de domnie al lui Darius, fiul lui Ahașveroș a  , din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor.

2Deci în primul său an de domnie, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului. Era vorba despre șaptezeci de ani. b 

3Mi-am îndreptat fața către Stăpânul, către Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.

4M-am rugat Domnului , Dumnezeul meu, și I-am mărturisit, zicând: „O, Stăpâne, Dumnezeule mare și înfricoșător, Cel Ce păstrezi legământul și îndurarea c  față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale,

5am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale.

6Nu am ascultat de slujitorii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și strămoșilor noștri și întregului popor din țară.

7De partea Ta, Stăpâne, este dreptatea, și nouă se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, da,nouă, fiecărui bărbat al lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i-ai izgonit din pricina necredincioșiei lor de care s-au făcut vinovați față de Tine.

8Doamne , nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și strămoșilor noștri, căci am păcătuit față de Tine!

9La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că d  împotriva Lui ne-am răzvrătit!

10N-am ascultat de glasul Domnului , Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeții.

11Tot Israelul a încălcat Legea Ta și astfel s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit.

12El Și-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o așa mare nenorocire, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri.

13După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului , Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la fărădelegile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău.

14De aceea, DOMNUL a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci DOMNUL , Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi nu am ascultat de glasul Lui.

15Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l-ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu brațul Tău cel puternic și Care Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit și am fost răi.

16Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din pricina păcatelor și fărădelegilor strămoșilor noștri, a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de rușinea tuturor celor ce ne înconjoară!

17Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să lumineze fața Ta peste Lăcașul Tău devastat!

18Pleacă-Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari.

19Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!“

Cei șaptezeci de ori câte șapte ani

20În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu,

21deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul“ Gabriel e  , pe care-l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea jertfa de seară.

22El m-a făcut să înțeleg, spunându-mi astfel: „Daniele, am venit acum să-ți dau discernământ și înțelegere.

23Când ai început să te rogi, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să te înștiințez, căci tu ești plăcut luiDumnezeu. Ia aminte deci la cuvânt și caută să înțelegi viziunea!

24O perioadă de șaptezeci de ori câte șapte ani a fost hotărâtă pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a se sfârși f  nelegiuirea, pentru a se opri g  păcatele, pentru a fi ispășită vina, pentru a fi adusă dreptatea veșnică, pentru a fi pecetluită viziunea și profeția și pentru a unge pe Cel Preasfânt h  .

25Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și rezidire a Ierusalimului i  până la Unsul j  , Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte aniși apoi încă o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte ani. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare. k 

26După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte ani, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. l  Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr-un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte.

27El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o perioadă de șapte ani, dar la jumătatea celor șapte aniva pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe streașina m  Templului va așeza urâciunea pustiirii n  , până va fi revărsat asupra celui pustiit o  întregul prăpăd hotărât.“

Copyright information for NTLR