a+ 1:1 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileii până la Marea Roșie; de obicei se referă la Valea Iordanului
b+ 1:3 Luna Șebat (ianuarie-februarie), în al patruzecilea an de la ieșirea din Egipt
c+ 1:7 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului și zona deluroasă
d+ 1:7 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei
e+ 1:7 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea
f+ 1:8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți urmașii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea ultimă în Isus Cristos
g+ 1:28 Locuitori străvechi ai Canaanului, descriși ca fiind uriași (Num. 13:33)
h+ 1:40 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge ). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26

Deuteronomy 1

Recapitularea istoriei în Transiordania. Porunca de a părăsi Horebul

1Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea lui Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba a  , față în față cu Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab.

2Distanța de la Horeb până la Kadeș-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.

3În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea b  , Moise le-a spus israeliților ceea ce Domnul i-a poruncit să le spună.

4Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amorit, care locuia la Heșbon și pe Og, regele Bașanului, care locuia la Aștarot, în Edrei.

5Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:

6„ Domnul , Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb și ne-a zis: «Ați locuit destulă vreme pe muntele acesta.

7Întoarceți-vă și plecați; mergeți înspre regiunea muntoasă a amoriților și înspre toți locuitorii dimprejurul ei – din Araba, din regiunea muntoasă c  și din zona deluroasă d  , din Neghev e  și de pe țărmul mării – înspre țara canaaniților și înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat.

8Priviți, v-am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a promis părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că le-o va da lor și seminței f  lor.»

Desemnarea liderilor

9V-am spus atunci: «Nu sunt în stare să vă port singur.»

10Domnul , Dumnezeul vostru, v-a înmulțit și iată că astăzi sunteți la fel de numeroși ca stelele cerului.

11Domnul , Dumnezeul strămoșilor voștri, să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze după cum a promis.

12Deci cum puteam eu să port de unul singur povara voastră, problemele voastre și certurile voastre?

13De aceea v-am spus: «Alegeți din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, iar eu îi voi pune conducători peste voi!»

14Voi mi-ați răspuns atunci că porunca pe care v-am dat-o este un lucru bun.

15Prin urmare, am luat căpetenii din semințiile voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece oameni; i-am rânduit ca dregători în semințiile voastre.

16Le-am dat porunci, în același timp, și judecătorilor voștri și le-am zis: «Să ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele său sau cu străinul.

17Să nu fiți părtinitori în judecată, ci să-l ascultați pe cel mic la fel ca și pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceți la mine ca să le ascult.»

18La vremea aceea v-am poruncit tot ce aveați de făcut.

Trimiterea iscoadelor

19Am plecat din Horeb, așa cum Domnul , Dumnezeul nostru, ne poruncise, am călătorit prin toată pustia cea mare și înfricoșătoare, pe care ați văzut-o, mergând pe drumul către regiunea muntoasă a amoriților și am ajuns la Kadeș-Barnea.

20Atunci eu v-am spus: «Ați ajuns în regiunea muntoasă a amoriților, pe care ne-o dă Domnul , Dumnezeul nostru.

21Iată că Domnul , Dumnezeul vostru, v-a pus țara înainte. Duceți-vă și luați-o în stăpânire, așa cum v-a poruncit Domnul , Dumnezeul părinților voștri. Să nu vă fie frică și să nu vă înspăimântați.»

22Atunci v-ați apropiat de mine și mi-ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm și la cetățile în care vom intra.»

23Propunerea voastră mi s-a părut bună, astfel că am luat doisprezece bărbați dintre voi, câte un om din fiecare seminție.

24Ei au plecat, au trecut muntele, au ajuns în valea Eșcol și au început să iscodească țara.

25Au luat cu ei din roadele țării, ni le-au adus și s-au întors cu următorul mesaj: «Țara pe care Domnul , Dumnezeul nostru, ne-o dă este bună.»

Răzvrătirea poporului

26Dar voi n-ați vrut să mergeți și v-ați împotrivit poruncii Domnului , Dumnezeul vostru.

27Ați cârtit în corturile voastre și ați spus: «Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriților ca să fim nimiciți.

28Unde să mergem? Frații noștri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi. Cetățile lor sunt mari, fortificate până la cer; mai mult, i-am văzut acolo și pe anachiți g  !’»

29Dar eu v-am zis să nu vă temeți și să nu vă fie frică de ei,

30fiindcă Domnul , Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră și El se va lupta pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voștri.

31Apoi, în pustie ați văzut cum Domnul , Dumnezeul vostru, s-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, pe toată perioada călătoriei, până când ați ajuns în acest loc.

32Cu toate acestea, nu v-ați încrezut în Domnul , Dumnezeul vostru,

33Care mergea înaintea voastră pe drum, într-un stâlp de foc noaptea și într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeți.

34Când Domnul a auzit ceea ce ați vorbit, El s-a mâniat și a jurat zicând:

35«Nici un bărbat din generația aceasta rea nu va vedea țara aceea bună pe care le-am promis-o, prin jurământ, strămoșilor voștri,

36în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea și Eu îi voi da lui și fiilor lui țara în care merge, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul. »

37Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea,

38însă Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea. Încurajează-l, căci el îl va pune pe Israel s-o ia în stăpânire.

39Cu privire la copilașii voștri, despre care ați spus că vor fi pradă și la fiii voștri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în țară; Eu le-o voi da și ei o vor stăpâni.

40Cât despre voi, întoarceți-vă și mergeți în pustie, pe drumul către Marea Roșie h 

41Voi însă ați început să-mi spuneți: «Am păcătuit împotriva Domnului! Ne vom duce să ne luptăm, așa cum ne-a poruncit Domnul , Dumnezeul nostru!» Și astfel v-ați luat armele și ați îndrăznit să vă urcați pe vârful muntelui.

42Dar Domnul mi-a poruncit să vă spun astfel: «Să nu vă urcați și să nu vă luptați pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru și astfel veți fi învinși de către dușmanii voștri.»

43V-am vorbit, dar nu m-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și, încrezători, v-ați urcat pe munte.

44Atunci amoriții care locuiau în acea regiune muntoasă au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele și v-au zdrobit din Seir până la Horma.

45Când v-ați întors, ați plâns înaintea Domnului , dar El nu v-a ascultat plânsetul și nu v-a luat în seamă.

46Și așa ați rămas la Kadeș, unde ați locuit multe zile.

Copyright information for NTLR