a+ 5:3 Sau: discursul nesăbuitului se naște din mulțimea cuvintelor
b+ 5:6 Sau: îngerului
c+ 5:6 Sau: trimisului Templului
d+ 5:7 Sensul frazei în ebraică este nesigur; lit.: Căci în mulțimea visurilor este atât deșertăciune, cât și mulțime de cuvinte
e+ 5:9 Sensul în ebraică al părții a doua a versetului este nesigur; sau: țării; chiar și regele are parte de resursele ogoarelor
f+ 5:13 Sau: de către

Ecclesiastes 5

Păzește-te de promisiuni pripite

„Păzește-ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți, decât să aduci jertfa nesăbuiților, căci ei nu știu că săvârșesc un rău.

Nu te grăbi să-ți deschizi gura și inima ta să nu se pripească să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu ești pe pământ; de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.

Căci așa cum visele se nasc din mulțimea grijilor, tot așa prostia nesăbuitului se cunoaște din mulțimea cuvintelor. a 

Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlinești, căci Lui nu-I plac nesăbuiții. Așadar, împlinește-ți jurământul!

Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte și să nu le împlinești.

Nu lăsa gura să-ți ducă trupul în păcat, așa încât să-i zici trimisului b lui Dumnezeu c : «A fost o greșeală!» De ce să se mânie Dumnezeu din pricina glasului tău și să nimicească lucrarea mâinilor tale?

Visele multe sunt deșarte, la fel cum și cuvintele multe sunt nefolositoare. d  Așadar, teme-te de Dumnezeu!“

Deșertăciunea bogăției

„Când vezi că într-o provincie săracul este asuprit, iar dreptatea și omul drept sunt persecutați, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alții și mai mari!

Cu toții au parte de resursele țării, iar menirea unui rege este de a apăra ogoarele e .

10 Cel ce iubește argintul nu se satură de el, iar cine iubește bogăția nu are câștig. Aceasta este tot o deșertăciune!

11 Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le mănâncă și ce câștig mai are proprietarul lor, decât doar că le vede cu ochii lui?

12 Dulce este somnul pentru cel ce a muncit, fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult, însă bogatului, îndestularea nu-i oferă liniștea pentru odihnă.

13 Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare: am văzut bogăție strânsă pentru f  proprietarul ei, dar înspre răul său,

14 bogăție pierdută printr-un negoț nereușit; astfel fiul care i s-a născut nu mai rămâne cu nimic.

15 Gol a ieșit din pântecele mamei sale și tot astfel s-a și întors, plecând precum a venit. Nimic nu a luat din osteneala lui, din tot ce-i aparținuse!

16 Și următorul lucru este un mare rău: întocmai cum vine omul, așa și pleacă, și ce câștig are omul din aceasta?! S-a ostenit în zadar!

17 Toată viața lui a mâncat pe întuneric, cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie.

18 Iată ce am înțeles eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să trăiască bine de pe urma întregii lui osteneli pe care a depus-o sub soare în timpul puținelor zile ale vieții sale, pe care Dumnezeu i le-a dat, căci aceasta este partea sa.

19 De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi și căruia i-a dat dreptul să se înfrupte din ele, să-și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.

20 Căci el nu se gândește prea mult la cât de trecătoare îi este viața, fiindcă Dumnezeu îi umple inima de bucurie.“

Copyright information for NTLR