Ecclesiastes 6

Există un rău pe care l-am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor.

De exemplu, Dumnezeu îi dă unui om bogăție, averi și faimă, așa încât nu-i lipsește nimic din ceea ce­și dorește, însă Dumnezeu nu-i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deșertăciune și un rău tulburător!

Ar putea exista un om căruia i s-ar naște o sută de fii și care ar trăi o viață lungă, un om căruia i s-ar lungi anii vieții lui, dar al cărui suflet nu s-ar sătura de bunătățile strânse și care nu ar avea parte nici de loc de îngropare. Eu zic că, decât ca el, mai bine stârpitură!

Acesta se naște în zadar și pleacă în întuneric, iar întunericul îi acoperă numele.

În plus, el nu a văzut și nu a cunoscut soarele. Totuși este mai multă liniște pentru acesta, decât pentru celălalt,

chiar dacă celălalt ar trăi cu două mii de ani mai mult, căci de bunătăți nu a avut parte. Oare nu merg toate într-un singur loc?

Deși toată osteneala omului este pentru gura lui, totuși sufletul nu este mulțumit.

Cu ce este mai câștigat înțeleptul față de cel prost? Ce câștigă săracul știind cum să se poarte înaintea celorlalți?

Mai bună este priveliștea dată de ochi, decât hoinăreala după pofte! Dar și aceasta este deșertăciune și goană după vânt!

10 Ceea ce există de mult timp a fost deja numit și ce este omul a fost cunoscut deja; el nu se poate judeca cu cel ce este mai tare decât el.

11 Cu cât sunt mai numeroase cuvintele, cu atât este mai mare deșertăciunea! Și ce folos are omul din aceasta?

12 Cine știe ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viață, în zilele vieții lui deșarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?“

Copyright information for NTLR