a+ 9:25 Sau: când Estera s-a înfățișat înaintea împăratului

Esther 9

Ziua de jale transformată în zi de triumf

În luna a douăsprezecea, adică în luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca și decretul împăratului, chiar în ziua în care dușmanii iudeilor se așteptau să pună stăpânire peste ei, situația s-a schimbat, astfel că iudeii au pus stăpânire peste cei ce îi urau.

Iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele.

Toți conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu,

fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului și-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influență creștea tot mai mult.

Iudeii au lovit cu tăișul sabiei pe toți dușmanii lor; i-au înjunghiat, i-au nimicit și au făcut celor ce-i urau tot ce au vrut.

În citadela Susei iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni, printre care se numărau și

Parșandata, Dalfon, Aspata,

Porata, Adalia, Aridata,

Parmașta, Arisai, Aridai și Vaizata.

10 I-au ucis și pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, dușmanul iudeilor, dar nu s-au atins de averile lor.

11 În ziua aceea, numărul celor uciși în citadela Susei a ajuns la cunoștința împăratului.

12 Împăratul i-a zis împărătesei Estera: – În citadela Susei iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorință, ți se va împlini. Dacă mai ai vreo cerere, ți se va răspunde.

13 – Dacă împăratul găsește că este bine, a zis Estera, să se dea voie iudeilor din Susa să facă și mâine după decretul de astăzi și să-i spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.

14 – Așa să se facă, a răspuns împăratul, să se dea un decret la Susa prin care să li se dea voie iudeilor să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Haman.

15 Iudeii s-au strâns în Susa și, în ziua a paisprezecea a lunii Adar, au ucis în Susa încă trei sute de oameni. De averile lor însă nu s-au atins.

16 Restul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns și ei ca să-și apere viețile și și-au dobândit odihna, scăpând de dușmanii lor. Au ucis șaptezeci și cinci de mii dintre cei ce îi urau, dar de averile lor nu s-au atins.

17 Așa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.

Celebrarea Purimului

18 Iudeii din Susa s-au strâns și în ziua a treisprezecea a lunii, și în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.

19 De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar ozi de bucurie și de ospăț, o zi de sărbătoare în care prietenii își trimit unii altora daruri.

20 Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe,

21 ca să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a aceleiași luni,

22 ca zile în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I-a îndemnat să facă din ele zile de ospăț și de bucurie și să trimită daruri de mâncare prietenilor și daruri celor săraci.

23 Iudeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă și au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu.

24 Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorțul, pentru ca aceștia să fie zdrobiți și nimiciți,

25 însă împăratul a prins de veste a  și a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor și să fie spânzurat pe lemn atât el, cât și fiii acestuia.

26 De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, din pricina tuturor celor scrise în acea scrisoare și din pricina a ceea ce au văzut și a ceea ce li s-a întâmplat,

27 iudeii au hotărât atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor, dar și pentru toți cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă.

28 Zilele acestea trebuiau amintite și sărbătorite în fiecare generație, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Zilele de Purim nu trebuiau să fie desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmașii lor.

29 Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim.

30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale ale lui Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace și de încredere,

31 pentru a întări sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, așa cum ceruse iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera și totodată așa cum ei înșiși își rânduiseră, pentru ei și pentru urmașii lor, reglementări cu privire la post și la bocet.

32 Porunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului și a fost scrisă într-o carte.

Copyright information for NTLR