a+ 10:11 Sau: Băgați de seamă, căci o s-o pățiți
b+ 10:19 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge ). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26

Exodus 10

A opta urgie: lăcustele

1Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima atât lui, cât și slujitorilor săi, ca să descopăr aceste semne în mijlocul lor

2și pentru ca voi să puteți istorisi copiilor și nepoților voștri cât de aspru m-am purtat cu egiptenii, ce semne am făcut în mijlocul lor; și astfel să știți că Eu sunt Domnul. “

3Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul , Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece și să Mi se închine.

4Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi aduce mâine lăcuste în țara ta.

5Ele vor acoperi țara și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor mânca ce v-a mai rămas după grindină, vor mânca orice copac care crește pe câmp și

6îți vor umple palatele tale, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor; va fi ceva ce nici părinții, nici părinții părinților tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua de azi.»“ Apoi ei s-au întors și au ieșit de la Faraon.

7Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o cursă pentru noi? Lasă poporul să plece ca să se închine Domnului, Dumnezeul lor; încă nu înțelegi că Egiptul este ruinat?“

8Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon și el le-a zis: – Duceți-vă și închinați-vă Domnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge?

9Moise i-a răspuns: –Vom merge cu tinerii și cu bătrânii, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre, pentru că avem de ținut o sărbătoare în cinstea Domnului.

10El le-a zis: – Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați cu copiii voștri! Băgați de seamă, căci aveți de gând să faceți ceva rău a  .

11Nu, nu! Doar bărbații voștri pot merge să se închine Domnului , pentru că aceasta ați cerut. Și au fost izgoniți dinaintea lui Faraon.

12După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului și o vor invada lăcustele care vor mânca orice plantă din țara Egiptului, tot ce a mai rămas după urgia cu grindina.“

13Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului și Domnul a adus vântul de răsărit peste țară pe tot timpul zilei și al nopții; când s-a făcut dimineață, vântul de răsărit a adus lăcustele.

14Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat pe întreg teritoriul ei, un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată și nu va mai fi.

15Ele au acoperit întreaga țară și tot pământul s-a făcut negru; au mâncat toate plantele din țară și tot rodul pomilor care a mai rămas după urgia cu grindina. În toată țara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp.

16Faraon i-a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului , Dumnezeul vostru, și împotriva voastră.

17Iartă-mi și păcatul acesta și roagă-te Domnului, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte.“

18Ei au ieșit de la Faraon și Moise s-a rugat din nou Domnului.

19Domnul a făcut să sufle dinspre apus un vânt puternic care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie b  . Nici o lăcustă n-a fost lăsată în Egipt.

20Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta nu i-a lăsat pe israeliți să plece.

A noua urgie: întunericul

21Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să se facă întuneric peste toată țara Egiptului; atât de întuneric, încât să-l pipăi cu mâna.“

22Moise și-a întins mâna spre cer și s-a făcut un mare întuneric peste toată țara Egiptului timp de trei zile.

23Oamenii nu se puteau vedea unii pe alții și timp de trei zile nu s-au putut mișca de unde erau; dar toți israeliții au avut lumină acolo unde locuiau.

24Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: – Duceți-vă și închinați-vă Domnului. Copiii voștri pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne.

25Moise i-a răspuns: – Trebuie să ne lași să aducem jertfe și arderi-de-tot Domnului , Dumnezeul nostru.

26Vitele noastre trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului, Dumnezeul nostru, și nu știm ce vom folosi pentru a ne închina Domnului decât atunci când vom ajunge acolo.

27Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta n-a vrut să-i lase să plece.

28Apoi Faraon i-a zis: – Ieși de la mine! Ferește-te să-mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea fața, vei muri.

29– Să fie precum ai zis! i-a răspuns Moise. Nu-ți voi mai vedea fața.

Copyright information for NTLR