a+ 12:3 Termenul ebraic poate desemna și un ied (vezi v. 5 )
b+ 12:6 Între amurg și întunericul propriu-zis al nopții; mai târziu, rabinii evrei susțineau că „prima seară” era momentul când căldura soarelui începea să scadă în intensitate, iar a doua seară începea cu amurgul (probabil undeva între orele 3-5 P.M.). În Mișna există un tratat în care se spune că mielul trebuie jertfit în jurul orei 2:30 P.M
c+ 12:10 TM; LXX adaugă: și nici un os să nu i-l zdrobiți (vezi și v. 46 )
d+ 12:27 Paște (ebr.: pesah ) vine de la ebraicul pasah ( a trece/sări peste )
e+ 12:37 Sau: în afară de femei și copii
f+ 12:40 TM; PentSam: în Canaan și în Egipt; LXX: în Egipt și în Canaan

Exodus 12

Mielul pascal și azimile

Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului:

„Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an.

Spune întregii adunări a lui Israel ca, în ziua a zecea a acestei luni, să ia un miel a  pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă.

Dacă o familie este prea mică pentru un miel, ei vor trebui să-l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om.

Mielul vostru să aibă un an și să nu aibă meteahnă. Puteți lua un miel sau un ied.

Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare să-l înjunghie între cele două seri b .

Să ia din sângele lui și să ungă cei doi ușori și pragul de sus al caselor în care vor mânca.

Să mănânce mielul în aceeași noapte; să-l mănânce fript la foc, cu azime și cu ierburi amare.

Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele și măruntaiele.

10 Să nu lăsați nimic din el până dimineață; c  orice va rămâne din el până dimineața să fie ars.

11 Când îl veți mânca să aveți mijlocul încins, sandalele în picioare și toiagul în mână. Să-l mâncați în grabă căci este mielul de Paște al Domnului.

12 Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lua viața tuturor întâilor născuți din țara Egiptului, atât ai oamenilor, cât și ai animalelor și îi voi judeca pe toți zeii Egiptului. Eu sunt Domnul.

13 Sângele de pe casele în care locuiți va fi un semn pentru voi: când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și urgia nu vă va distruge atunci când voi lovi țara Egiptului.

14 Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: să o comemorați ca pe o sărbătoare pentru Domnul; să o comemorați de-a lungul generațiilor ca pe o sărbătoare dată printr- o poruncă veșnică.

15 Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel.

16 În prima zi să aveți o adunare sfântă; în ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nici o muncă în zileleacelea; doar ceea ce trebuie să mănânce fiecare, aceea să fie pregătit de voi.

17 Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi în toate generațiile, ca o poruncă veșnică.

18 În prima lună, din seara celei de-a paisprezecea zi până în seara celei de-a douăzeci și una zi, să mâncați azime.

19 Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș.

20 Să nu mâncați nimic dospit; numai azime să se mănânce în toate locuințele voastre.“

21 Moise a convocat sfatul bătrânilor lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă să vă alegeți miei pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște.

22 Luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele dintr-un vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi ușori ai casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei până dimineața,

23 pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă acea ușă și nu va lăsa pe nimicitorul să intre în casele voastre și să vă ia viața.

24 Să țineți acest lucru ca pe o poruncă veșnică pentru voi și pentru copiii voștri.

25 Când veți ajunge în țara pe care Domnul v-o va da, așa cum a promis, să păziți această poruncă.

26 Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest lucru?»,

27 voi să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului , pentru că El a trecut pe lângă d  casele noastre în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni și a scăpat familiile noastre.»“ Poporul s-a plecat la pământ și s-a închinat.

28 Apoi israeliții au plecat și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul lui Moise și lui Aaron.

Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt

29 La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor.

30 Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort.

31 În aceeași noapte, el i-a chemat pe Moise și pe Aaron și le­a zis: „Plecați! Ieșiți în grabă din mijlocul poporului meu, voi și toți israeliții. Duceți-vă și închinați-vă Domnului , așa cum ați zis.

32 Luați-vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați­mă.“

33 Egiptenii zoreau poporul ca să-l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“

34 Poporul și-a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le-au înfășurat în haine și le-au pus pe umeri.

35 Israeliții au făcut așa cum le-a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte.

36 Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință la egipteni și aceștia le-au dat ce-au cerut. Și astfel i-au prădat pe egipteni.

37 Israeliții au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot; ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii e .

38 O mulțime amestecată de oameni a plecat împreună cu ei, precum și foarte multe cirezi de vite și turme de oi.

39 Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l-au adus din Egipt; aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost izgoniți n-au mai avut timp să-și ia provizii.

40 Israeliții au stat în Egipt f  patru sute treizeci de ani.

41 La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului.

42 Pentru că, în noaptea aceea, Domnul a vegheat ca să-i scoată din țara Egiptului, toți israeliții și toți urmașii lor trebuie să țină aceeași noapte de veghe în cinstea Domnului.

Porunci privind Paștele

43 Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: nici un străin să nu mănânce mielul de Paște,

44 dar orice sclav cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis;

45 peregrinul sau slujitorul plătit să nu mănânce.

46 Să fie mâncat într-o singură casă; să nu scoateți carnea afară din casă și să nu-i zdrobiți nici unul din oase.

47 Paștele să fie ținut de întreaga adunare a lui Israel.

48 Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele Domnului , toți bărbații din familia lui să fie circumciși; doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Nici unul care este necircumcis să nu mănânce.

49 Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru.“

50 Toți israeliții au făcut așa cum le poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron.

51 În ziua aceea Domnul i-a scos pe israeliți din țara Egiptului, după oștirile lor.

Copyright information for NTLR