a+ 14:9 Sau: conducătorii carelor (și în vs. 17, 18, 23, 26 și 28 )
b+ 14:25 TM; PentSam, LXX, Siriacă: să înțepenească

Exodus 14

Apoi Domnul i-a zis lui Moise:

„Spune-le israeliților să se întoarcă și să-și așeze tabăra lângă Pi-Hahirot, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon; să vă așezați tabăra lângă mare, față în față cu Baal-Țefon.

Faraon va zice despre israeliți: «Rătăcesc fără țintă prin țară, îi înghite pustia.»

Eu îi voi împietri inima lui Faraon și el îi va urmări; însă Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon și a întregii lui oștiri. Egiptenii vor recunoaște astfel că Eu sunt Domnul. “ Și ei au făcut întocmai.

Când i s-a spus monarhului egiptean că poporul a fugit, Faraon și slujitorii săi s-au răzgândit cu privire la israeliți, zicând: „Cum de-am putut să-l lăsăm pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“

Faraon și-a pregătit carul și și-a luat oștirea cu el;

a luat șase sute de care alese și toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie.

Domnul a împietrit inima lui Faraon, monarhul Egiptului, astfel că acesta a început să-i urmărească pe israeliți; în acest timp, israeliții își continuau drumul cu îndrăzneală.

Egiptenii i-au urmărit cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții a  și oștirea acestuia. I-au ajuns tocmai când aveau tabăra așezată lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon.

10 În timp ce Faraon se apropia, israeliții îi priveau pe egipteni mărșăluind înspre ei. Atunci s-au temut și au început să strige către Domnul.

11 Apoi i-au zis lui Moise: – Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne-ai adus să murim în pustie? Ce ne-ai făcut scoțându-ne din Egipt?

12 Nu-ți spuneam noi în Egipt să ne lași să lucrăm pentru egipteni? Ar fi fost mult mai bine pentru noi să lucrăm pentru egipteni decât să murim în pustie.

13 Dar Moise i-a zis poporului: – Nu vă temeți, stați fermi și veți vedea eliberarea pe care Domnul v-o va da azi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeți azi nu-i veți mai vedea.

14 Domnul se va lupta pentru voi; voi trebuie doar să tăceți.

15 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Spune poporului să meargă înainte.

16 Tu să-ți ridici toiagul și să-ți întinzi mâna spre mare, iar ea se va despărți și israeliții vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

17 Apoi voi împietri inimile egiptenilor și aceștia vor merge după ei; astfel Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon, a întregii lui oștiri, a carelor și a călăreților lui.

18 Egiptenii vor recunoaște că Eu sunt Domnul, atunci când Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon, a carelor și călăreților lui.“

19 Îngerul Domnului , Care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a început să meargă în spatele israeliților. Stâlpul de nor și-a schimbat locul și, din fața lor, a început să meargă în spatele lor.

20 El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos într­o parte și luminos în cealaltă. Astfel, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă întreaga noapte.

21 Apoi Moise și-a întins mâna spre mare. Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt puternic dinspre răsărit, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat.

22 Israeliții au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor.

23 Egiptenii i-au urmărit și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mare.

24 Spre dimineață Domnul s-a uitat din stâlpul de foc și din nor la oștirea egiptenilor și a adus învălmășeală în rândul acestora.

25 A făcut ca roțile de la carele lor să cadă b , astfel că egiptenii au început să le mânuiască cu greutate. Ei au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel căci Domnul se luptă pentru ei împotriva Egiptului!“

26 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor.“

27 Moise și-a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei deplină. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i-a năpustit pe aceștia în mijlocul mării;

28 apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraon, care venise după israeliți în mijlocul mării; nici unul n-a rămas în viață.

29 Însă israeliții au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor.

30 Așa l-a salvat Domnul pe Israel în ziua aceea de egipteni. Israeliții i-au văzut pe egipteni zăcând morți pe malul mării.

31 Ei au văzut lucrarea măreață pe care Domnul a înfăptuit-o împotriva egiptenilor; poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.

Copyright information for NTLR