a+ 16:12 Vezi nota de la 12:6
b+ 16:16 Un omer măsura a zecea parte dintr-o efă; aproximativ 2,2 l (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât și pentru solide); și în vs. 18, 32, 33, 36
c+ 16:22 Vezi nota de la 16:16; aproximativ 4,4 l
d+ 16:31 Mana înseamnă Ce este aceasta? (Ebr.: Man hu? )
e+ 16:36 O efă măsura aproximativ 22 l; un omer, aproximativ 2,2 l

Exodus 16

Mana și prepelițele

1Întreaga adunare a israeliților a plecat de la Elim și a ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ce a ieșit din țara Egiptului.

2În pustie, întreaga adunare a israeliților a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron.

3Israeliții le-au zis: „O, de-am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului! Cel puțin acolo stăteam lângă oalele de carne și mâncam pâine din belșug. Ne-ați adus aici, în pustia aceasta, ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta!“

4Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer; în fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. În acea zi, îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor trăi după Legea Mea sau nu.

5În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi.“

6Moise și Aaron le-au zis tuturor israeliților: „În seara aceasta veți ști că Domnul v-a scos din țara Egiptului,

7iar dimineață veți vedea slava Domnului , pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci cine suntem noi, ca să vă plângeți împotriva noastră?“

8Moise a mai zis: „Veți ști că a fost Domnul, atunci când, seara, vă va da carne, iar dimineața – pâine din belșug, pentru că Domnul v-a auzit cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui, căci noi nu suntem nimic; cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului. “

9După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israeliților: «Apropiați-vă de Domnul , căci El a auzit cârtirile voastre.»“

10În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei s-au uitat înspre pustie și slava Domnului s-a arătat în nor.

11Domnul i-a vorbit lui Moise astfel:

12„Am auzit cârtirile israeliților; de aceea spune-le: «Între cele două seri a  veți avea carne, iar dimineața – pâine din belșug; atunci veți ști că Eu sunt Domnul , Dumnezeul vostru.»“

13Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra; dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă.

14Când stratul de rouă s-a ridicat, pe suprafața pustiei au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ.

15Când le-au văzut, neștiind ce sunt, israeliții și-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?“ Moise le-a zis: „Este pâinea pe care Domnul v-a dat-o s-o mâncați.

16Domnul a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană și anume un omer b  de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru.“

17Israeliții au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin.

18După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin nu a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui.

19Deși Moise le-a zis să nu lase nimic din ea până dimineața,

20ei nu l-au ascultat; unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s-a împuțit, iar Moise s-a mâniat pe ei.

21În fiecare dimineață israeliții adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea.

22În ziua a șasea ei au adunat de două ori mai mult, doi omeri c  pentru fiecare persoană. Când toți conducătorii adunării au venit și i-au spus acest lucru lui Moise,

23el le-a răspuns: „ Domnul a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul ; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața.»“

24Ei au păstrat-o așa cum a poruncit Moise; ea nu s-a împuțit și n-a făcut viermi.

25Moise le-a zis: „Mâncați-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului ; azi nu veți găsi pâine pe câmp.

26S-o adunați timp de șase zile, căci în a șaptea zi, Sabatul, ea nu va fi.“

27În ziua a șaptea însă unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n-au găsit nimic.

28Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele?

29Știți că Domnul v-a dat Sabatul și de aceea în a șasea zi vă dă hrană pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Nici unul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.“

30Și astfel, în ziua a șaptea poporul s-a odihnit.

31Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“ d  ; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.

32Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul : «Puneți deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generațiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din țara Egiptului.»“

33Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.“

34Aaron l-a pus înaintea Mărturiei ca să fie păstrat acolo, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.

35Israeliții au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o țară locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul Canaanului.

36(Un omer este a zecea parte dintr-o efă e  .)

Copyright information for NTLR