a+ 3:5 Vezi Num. 28:11-15
b+ 3:6 Aram.: hehal, termen diferit de cel care a fost tradus cu Casă ( bait )
c+ 3:9 Cf. 2:40; TM: Iehuda, probabil o variantă a lui Hodavia
d+ 3:11 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri ( îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică ). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într-un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; peste tot în carte
e+ 3:11 Sau: Dragostea Lui este veșnică

Ezra 3

Restaurarea închinării. Rezidirea altarului

În luna a șaptea, pe când israeliții se aflau deja în cetățile lor, poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim.

Iosua, fiul lui Ioțadak, și rudele sale dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au început să rezidească altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Au ridicat altarul pe temeliile lui, deși s-au temut de popoarele din țară și au adus pe el arderi de tot Domnului , arderi de tot de dimineață și de seară.

Apoi au ținut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, și au adus zi de zi arderi de tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi.

După aceea, au adus arderile de tot continue, jertfele pentru fiecare lună nouă a , jertfele pentru toate sărbătorile închinate Domnului , precum și cele oferite ca dar de bunăvoie Domnului.

Au început să aducă Domnului arderile de tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când Templul b Domnului nu era încă construit.

Așezarea temeliilor Casei DOMNULUI

Le-au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor și le-au dat mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tirienilor, ca să aducă lemn de cedru, să-l aducă pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviințarea pe care le-a dat-o Cirus, împăratul Persiei.

În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru și i-au numit pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului.

Iosua împreună cu fiii și cu rudele lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Hodavia c ), precum și urmașii lui Henadad cu fiii și cu rudele lor – leviții – s-au unit cu toții ca să îi supravegheze pe cei ce lucrau la Casa lui Dumnezeu.

10 Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului , preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să-L laude pe Domnul cu trâmbițele, iar leviții, urmașii lui Asaf, – cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel.

11 Ei au început să-L laude și să-I mulțumească Domnului , cântând „El este bun! Îndurarea d  Lui ține pe vecie e  față de Israel“. Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându-L pe Domnul pentru faptul că fuseseră puse temeliile Casei Domnului.

12 Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie.

13 Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.

Copyright information for NTLR