a+ 2:9 Vezi nota de la 1:18
b+ 2:14 Unii exegeți încheie citatul după v. 21
c+ 2:15 Prin acest termen iudeii se refereau în special la neamurile care nu aveau Legea și nu trăiau după ea, însă și la cei care erau iudei din naștere, dar nu trăiau după prescripțiile Legii scrise sau ale celei orale (vezi Mt. 9:10; Mc. 2:15 ); ș i în v. 17
d+ 2:17 Lit.: un slujitor al păcatului; sau: Unul Care slujește intereselor păcatului

Galatians 2

Pavel acceptat de apostoli

Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l și pe Titus cu mine.

M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, și le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuți drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec,

din cauza fraților mincinoși strecurați printre noi, care s-au furișat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos și să ne poată înrobi.

Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la fața omului –, ei, cei recunoscuți drept conducători, nu mi-au adăugat nimic,

ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredințat Evanghelia pentru cei necircumciși, așa cum lui Petru i s-a încredințat Evanghelia pentru cei circumciși

– fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumciși, a lucrat, de asemenea, și în mine, trimițându-mă la neamuri –,

deci, când Iacov, Chifa a  și Ioan, care erau priviți ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine și cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși.

10 Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am și străduit să-l fac.

Pavel îl confruntă pe Petru

11 Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe față, pentru că era de condamnat.

12 Până când au venit niște oameni din partea lui Iacov, el obișnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o și s-a separat, temându-se de cei circumciși.

13 Și ceilalți iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar și Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor.

14 Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca unul dintre neamuri și nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca niște iudei?“ b 

15 Noi, care suntem iudei prin naștere, și nu „păcătoși“ c  dintre neamuri,

16 știm că un om nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Cristos Isus. De aceea și noi am crezut în Isus ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, și nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptățit prin faptele Legii.

17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Cristos, noi înșine am fost găsiți „păcătoși“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul d ? Nicidecum!

18 Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea.

19 Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos

20 și nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine, iar viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primește prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.

Copyright information for NTLR