a+ 12:3 Sau: clanurile
b+ 12:7 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți urmașii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel ( Gal. 3:16 ) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea ultimă în Isus Cristos
c+ 12:9 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea
d+ 12:15 Denumire a suveranului Egiptului; lit.: Marea (sau cea mai mare ) Casă, indicând inițial palatul regal iar apoi instituția și persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă ); peste tot în carte

Genesis 12

Chemarea lui Avram

1Domnul îi zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, dintre rudeniile tale și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta!

2Te voi face un neam mare și te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, iar tu vei fi o binecuvântare.

3Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile a  pământului!“

4Avram a plecat, așa cum îi spusese Domnul , iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a plecat din Haran.

5El a luat-o pe soția sa, Sarai, și pe nepotul său Lot, toate bunurile pe care ei le-au adunat și sclavii pe care i-au dobândit în Haran, au plecat spre Canaan și au ajuns acolo.

6Avram a călătorit prin țară până la terebintul lui More din Șehem. Pe atunci canaaniții se aflau în țară.

7Domnul i S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Seminței tale b  îi voi da această țară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase.

8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel și și-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului și a chemat Numele Domnului.

9Apoi Avram a călătorit în continuare spre Neghev c  .

Avram în Egipt

10A venit o foamete în țară și, pentru că foametea era grea, Avram s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme.

11Când era aproape de a intra în Egipt, Avram i-a zis soției sale, Sarai: „Știu că ești o femeie frumoasă.

12Când te vor vedea egiptenii și își vor da seama că ești soția mea, pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viață.

13Spune că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta și viața să-mi fie cruțată datorită ție.“

14Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai era foarte frumoasă.

15Demnitarii lui Faraon d  au văzut-o, i-au lăudat-o, iar ea a fost adusă în familia lui.

16Faraon l-a tratat bine pe Avram datorită ei și i-a dat oi, boi, măgari, măgărițe, sclavi, sclave și cămile.

17Dar Domnul l-a lovit cu urgii pe Faraon și familia lui din cauza lui Sarai, soția lui Avram.

18Atunci Faraon l-a chemat pe Avram și l-a întrebat: „De ce mi-ai făcut una ca asta? De ce nu mi-ai spus că ea este soția ta?

19De ce ai pretins că este sora ta, iar eu am luat-o de soție? Ia-ți soția și du-te!“

20Faraon le-a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceștia l-au izgonit împreună cu soția lui și cu tot ce avea.

Copyright information for NTLR