a+ 24:7 Vezi nota de la 12:7
b+ 24:10 Sau: Aram al celor două râuri, localizat în NV Mesopotamiei
c+ 24:22 Inel purtat în nas sau în urechi, care făcea parte din podoabele unui bărbat, ale unei femei sau ale unui idol
d+ 24:22 Sau: o beka; aproximativ 6 gr
e+ 24:22 Aproximativ 0,1 kg
f+ 24:60 Vezi nota de la 12:7
g+ 24:62 Vezi nota de la 16:14
h+ 24:62 Vezi nota de la 12:9
i+ 24:63 Sensul termenului ebraic este nesigur

Genesis 24

Căsătoria lui Isaac cu Rebeca

1Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile.

2El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el: Pune-ți mâna sub coapsa mea

3și jură-mi pe Domnul , Dumnezeul cerului și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fiicele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc,

4ci că te vei duce în țara mea, la rudele mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu Isaac.

5Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această țară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai venit?

6Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam.

7Domnul , Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, Care mi-a vorbit și mi-a jurat spunând: „Seminței a  tale îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu.

8Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo.

9Sclavul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru.

10El a luat zece dintre cămilele stăpânului său și tot felul de daruri alese și a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim b  , spre cetatea lui Nahor.

11A lăsat cămilele să se așeze în afara cetății, lângă izvorul de apă – era spre seară, la ceasul când femeile veneau să scoată apă –

12apoi s-a rugat: „ Doamne , Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam.

13Acum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă.

14Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» și care îmi va răspunde: «Bea! și-ți voi adăpa și cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că Ți-ai arătat îndurarea față de stăpânul meu.“

15Înainte ca el să-și fi terminat rugăciunea, a ieșit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam.

16Fata era foarte frumoasă; era fecioară și nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și-a umplut vasul și apoi s-a întors.

17Sclavul a alergat să o întâlnească și i-a zis: Te rog, dă-mi puțină apă din vasul tău.

18Bea, domnul meu, a răspuns ea. Și a coborât repede vasul pe mână și i-a dat să bea.

19După ce i-a dat de băut, ea a spus: Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.

20A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui.

21Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reușită călătoria sau nu.

22După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel c  de aur, cântărind o jumătate de șechel d  și două brățări de aur, cântărind zece șecheli e  .

23Apoi a întrebat-o: A cui fiică ești? Spune-mi, te rog, este loc în locuința tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?

24Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea.

25Avem paie și hrană din belșug, precum și loc de înnoptat, a continuat ea.

26Atunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului

27și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul , Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ceea ce mă privește, Domnul m-a condus pe cale, până la locuința rudelor stăpânului meu.“

28Fata a alergat și le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri.

29Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor.

30De îndată ce a văzut inelul și brățările în mâinile surorii sale și a auzit-o spunând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor.

31I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuința și un loc pentru cămile?“

32Bărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile și să li se dea acestora paie și nutreț; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să-și poată spăla picioarele, atât el, cât și bărbații care erau cu el.

33I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus: Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus. Spune! i-a zis Laban.

34Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el.

35Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi și vite, aur și argint, sclavi și sclave, cămile și măgari.

36Sara, soția stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are.

37Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: „Să nu iei o soție pentru fiul meu dintre fiicele canaaniților, în a căror țară locuiesc,

38ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, și de acolo să iei o soție pentru fiul meu!“

39Eu i-am spus stăpânului meu: „Poate femeia nu mă va urma.“

40Dar el mi-a răspuns: „ Domnul , înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și-ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu.

41Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“

42Când am venit astăzi la izvor, m-am rugat: „ Doamne , Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, de-mi vei fi prielnic în călătoria pe care am făcut-o,

43iată, stau lângă acest izvor de apă; fie ca fata care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puțină apă din vasul tău»

44și care îmi va răspunde: «Bea! și voi scoate apă și pentru cămilele tale», aceea să fie soția pe care Domnul a ales-o pentru fiul stăpânului meu.“

45Înainte ca eu să fi terminat rugăciunea în inima mea, Rebeca a ieșit cu vasul ei pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“

46Ea a coborât repede vasul de pe umăr și mi-a răspuns: „Bea! și-ți voi adăpa și cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele.

47După aceea am întrebat-o: „A cui fiică ești?“ Ea mi-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia.“ Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini.

48Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul , Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe nepoata fratelui stăpânului meu pentru fiul său.

49Astfel dar, dacă vreți să arătați bunătate și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.

50Atunci Laban și Betuel au răspuns: Acest lucru vine de la Domnul ; nu-ți putem spune nici rău, nici bine.

51Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o și du-te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Domnul.

52Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului.

53Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei.

54După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineața, el le-a spus celor de-ai casei: Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.

55Fratele și mama fetei i-au răspuns: Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.

56Dar el le-a zis: Nu mă opriți acum, căci Domnul mi-a făcut reușită călătoria; lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

57Să chemăm fata și să o întrebăm, au răspuns ei.

58Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o: Vrei să mergi cu acest bărbat? – Da, a răspuns ea.

59Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum și pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam și cu oamenii săi.

60Ei au binecuvântat-o și i-au zis: „Sora noastră, fie ca să ajungi mama a mii de mii și fie ca sămânța f  ta să stăpânească cetățile dușmanilor lor.“

61Apoi Rebeca și servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile și au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca și a plecat.

62Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi g  , pentru că locuia în Neghev h  .

63El a ieșit într-o seară pe câmp ca să mediteze i  și, ridicându-și privirea, a văzut venind niște cămile.

64Rebeca și-a ridicat și ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă

65și l-a întrebat pe sclav: Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească? Este stăpânul meu, a răspuns sclavul. Ea și-a luat vălul și s-a acoperit.

66Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

67Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, și s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soția lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.

Copyright information for NTLR