a+ 42:34 Sau: să străbateți liber țara
b+ 42:36 Sau: Eu sunt cel care suferă!. În ebraică, ultima propoziție începe cu împotriva mea, cuvinte care în felul acesta sunt subliniate.

Genesis 42

Prima călătorie a fraților lui Iosif în Egipt

Când Iacov a aflat că în Egipt se găsesc grâne, le-a zis fiilor săi: „De ce stați și vă uitați unii la alții?

Am auzit că în Egipt se găsesc grâne; duceți-vă și cumpărați-ne de acolo grâne, pentru ca să trăim și să nu murim.“

Zece dintre frații lui Iosif s-au dus să cumpere grâne din Egipt.

Dar Iacov nu l-a trimis și pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu frații săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire.

Astfel, pentru că și în Canaan era foamete, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alți oameni care mergeau într-acolo.

Iosif era stăpânul țării, cel care vindea hrană întregului popor al țării. Când frații lui Iosif au ajuns la el, s-au plecat cu fața până la pământ înaintea lui.

De îndată ce și-a văzut frații, Iosif i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaște și le-a vorbit cu asprime. De unde veniți? i-a întrebat el. Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană, au răspuns ei.

Iosif i-a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au recunoscut pe el.

El și-a amintit visele pe care le-a avut despre ei și le-a zis: Voi sunteți iscoade și ați venit să vedeți unde este țara neprotejată!

10 Nu, stăpâne, au răspuns ei, slujitorii tăi au venit să cumpere hrană.

11 Toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți; slujitorii tăi nu sunt iscoade.

12 Dar el le-a zis: Nu e adevărat, ci voi ați venit să vedeți unde este țara neprotejată!

13 Ei au răspuns: Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece frați, fiii aceluiași om din Canaan; cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.

14 Dar Iosif le-a zis: Sunteți iscoade, așa cum v-am spus!

15 Iată cum veți fi testați: pe viața lui Faraon că nu veți pleca din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic!

16 Trimiteți-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalți să rămână în temniță, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare și să se vadă dacă spuneți adevărul; dacă nu, pe viața lui Faraon, cu siguranță că sunteți iscoade!

17 Și i-a aruncat pe toți în temniță pentru trei zile.

18 A treia zi, Iosif le-a zis: Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu.

19 Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână aici în temniță, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate

20 și aduceți-mi-l pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi verificate cuvintele voastre și nu veți muri. Ei au făcut întocmai.

21 Și-au zis unul altuia: Cu siguranță plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viața lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.

22 Ruben le-a răspuns: Nu v-am spus eu să nu păcătuiți împotriva băiatului? Dar nu m-ați ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui.

23 Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător.

24 Iosif a plecat de lângă ei și a început să plângă. Apoi s-a întors și le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon și l-a legat în prezența lor.

25 Apoi a dat poruncă să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se dea provizii pentru drum. După ce li s-au făcut aceste lucruri,

26 ei au încărcat grânele pe măgari și au plecat.

27 Când unul dintre ei și-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreț, în locul în care au înnoptat, și-a văzut argintul la gura sacului.

28 El le-a zis fraților săi: „Argintul mi-a fost dat înapoi; este aici în sacul meu!“ Atunci li s-au înmuiat inimile și și-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“

29 Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în Canaan, i-au povestit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

30 Acel om, stăpânul țării, ne-a vorbit aspru și ne-a luat drept iscoade ale țării.

31 Dar noi i-am spus: „Suntem oameni cinstiți, nu suntem iscoade.

32 Suntem doisprezece frați, fiii aceluiași tată; unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în Canaan.“

33 Atunci, omul acela, stăpânul țării, ne-a spus: „Iată cum voi ști dacă sunteți oameni cinstiți: lăsați-l pe unul dintre voi cu mine, luați grâne pentru familiile voastre înfometate și plecați.

34 Dar aduceți-mi-l pe fratele vostru mai mic și voi ști că nu sunteți iscoade, ci oameni cinstiți. Apoi vi-l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face negoț în țară a .“

35 Când și-au golit sacii, fiecare a găsit în sacul său punga cu argint. Văzând pungile cu argint, ei și tatăl lor s-au temut.

36 Tatăl lor, Iacov, le-a zis: Voi m-ați lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este și acum vreți să-l luați și pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea! b 

37 Atunci Ruben i-a zis tatălui său: Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ți-l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă-l în grija mea și ți-l voi aduce înapoi.

38 Dar el a răspuns: Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele său este mort și doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.

Copyright information for NTLR