a+ 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? /Cum poți privi (sau: tolera ); sau: nedreptatea / și să mă uit
b+ 1:4 Sau: îl biruie
c+ 1:6 babilonieni
d+ 1:7 Lit.: înfricoșător; / judecata și demnitatea lui provin numai de la el însuși
e+ 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
f+ 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
g+ 1:11 Posibil: și depășește limita
h+ 1:12 O tradiție scribală antică: nu vei muri (sau: ești nemuritor ); unele traduceri moderne preferă această variantă

Habakkuk 1

Profeția pe care a primit-o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne , voi striga după ajutor și Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violență!“ și Tu nu vei izbăvi?

De ce mă faci să privesc nedreptatea? De ce trebuie să mă uit a  la necaz? Distrugerea și violența sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.

De aceea Legea este fără putere și dreptatea nu se vede niciodată. Căci cel rău îl împresoară b  pe cel drept și astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul DOMNULUI

– Uitați-vă printre neamuri și priviți! Mirați-vă! Uimiți-vă! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!

Iată, îi voi ridica pe caldeeni c , acel popor crud și năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuințe care nu sunt ale lui!

Este un popor teribil și înfricoșător; își are propria lege și nu recunoaște nici o altă autoritate! d 

Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii și mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreții lui se avântă, călăreții lui vin de departe. Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;

toți vin pentru violență. Privirile lor sunt ațintite e  tot înainte și adună captivi ca nisipul de mulți.

10 Își bate joc de regi și-i ia în derâdere pe conducători. Râde de orice fortificație, căci îngrămădește pământ f lângă ea și o cucerește.

11 Apoi trece ca vântul și merge mai departe g ; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri h ! Doamne , Tu l-ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!

13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău; Tu nu poți să privești asuprirea! De ce te uiți la cei mișei și taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?

14 L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării, asemenea târâtoarei care nu are stăpân.

15 Dușmanul scoate fiecare pește cu undița, îl adună cu mreaja lui, îl strânge în năvodul lui și de aceea se bucură și se veselește.

16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale și arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată și mâncarea lui este din abundență!

17 Va continua el oare să-și golească mreaja și să omoare neamuri fără să cruțe nimic?

Copyright information for NTLR