a+ 12:6 Vezi Prov. 3:11, 12
b+ 12:13 Vezi Prov. 4:26
c+ 12:20 Vezi Ex. 19:12, 13
d+ 12:21 Vezi Deut. 9:19
e+ 12:26 Vezi Hag. 2:6
f+ 12:29 Vezi Deut. 4:24

Hebrews 12

Dumnezeu Își disciplinează fiii

1De aceea, întrucât suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica și păcatul care ne prinde atât de strâns și să alergăm cu perseverență în cursa care ne stă înainte.

2Să ne fixăm atenția asupra lui Isus, Cel Care inițiază și desăvârșește credința, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, disprețuindu-i rușinea, și S-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!

3Gândiți-vă cu atenție la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire față de El Însuși din partea păcătoșilor, ca să nu vă lăsați descurajați și să nu renunțați.

4Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului

5și ați uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nu te descuraja când ești mustrat de El,

6pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubește și pedepsește pe orice fiu pe care-l primește.“ a

7Răbdați încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?

8Însă dacă voi nu aveți parte de disciplina de care au parte toți copiii, atunci sunteți copii nelegitimi, nu fii!

9Mai mult, în cazul părinților noștri omenești, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim?

10Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, așa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui.

11Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinați prin ea adună rodul pașnic al dreptății.

12De aceea, întăriți-vă brațele lipsite de putere și genunchii slăbiți!

13„Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre“ b, pentru ca cel șchiop să nu-și scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

14Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!

15Fiți atenți ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească și să provoace durere, iar prin el mulți să se pângărească!

16Fiți atenți ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, și-a vândut drepturile de întâi născut.

17Voi știți că, mai târziu, când a vrut să-și moștenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăință.

18Căci n-ați venit la un munte care poate fi atins și care este cuprins de foc; n-ați venit la întuneric, negură și furtună,

19nici la sunet de trâmbiță și la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, –

20pentru că n-au putut îndura porunca dată, și anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“ c;

21priveliștea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat și tremur!“ d

22ci ați venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunați pentru sărbătoare,

23la Biserica întâilor născuți scriși în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârșite ale celor drepți,

24la Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, și la sângele stropit, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.

25Aveți grijă să nu-L respingeți pe Cel Ce vă vorbește! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri!

26Atunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci și cerul.“ e

27Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat.

28De aceea, întrucât primim o Împărăție care nu poate fi clătinată, să mulțumim și să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverență și frică,

29pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“ f.

Copyright information for NTLR