a+ 17:8 Ebr.: așerim , simboluri din lemn ale zeițe i canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret ( numită în greacă Astarte ), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar; sau: stâlpi sacri, crânguri sacre
b+ 17:9 TM; LXX: vor fi abandonate ca cele ale hiviților și amoriților, pe care le-au părăsit în fața israeliților.
c+ 17 : 11 Sau: îi împrejmuiești cu un gard

Isaiah 17

Profeție împotriva Damascului

O profeție cu privire la Damasc. „Privește! Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.

Cetățile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo nestingherite.

Efraim va fi lăsat fără fortăreață, iar Damascul fără suveranitate. Rămășița lui Aram va fi ca gloria israeliților“, zice DOMNUL Oștirilor.

„În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va topi.

Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui – ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.

Totuși câteva spice vor mai rămâne, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice DOMNUL , Dumnezeul lui Israel.

„În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.

Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor și nu vor mai privi la așerele a și la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.

În ziua aceea cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața israeliților. b  Totul va fi o pustie!

10 Și aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deși sădești plante alese și butuci de viță străini,

11 deși în ziua în care îi plantezi, îi și faci să crească c , și în dimineața în care arunci sămânța, o și faci să înflorească, totuși secerișul va fi luat într-o zi de boală și de durere de nevindecat.

12 Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca niște ape vijelioase!

13 Noroadele vuiesc ca niște ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri și ca iarba dusă de furtună.

14 Seara, teroare! Până dimineața ei nu mai sunt. Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie, acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.

Copyright information for NTLR