Isaiah 38

Boala și însănătoșirea lui Ezechia

În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește DOMNUL : «Pune­ți casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“

Atunci Ezechia s-a întors cu fața spre perete și s-a rugat DOMNULUI astfel:

„ DOAMNE , Te rog, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Și Ezechia a plâns cu amar.

Atunci Cuvântul DOMNULUI a venit la Isaia, spunându-i:

„Du-te și spune-i lui Ezechia că așa vorbește DOMNUL , Dumnezeul strămoșului său David: «Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieții tale încă cincisprezece ani.

Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate!

Acesta este semnul de la DOMNUL pentru tine, prin care vei ști că DOMNUL va împlini ce a promis:

voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Și soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.

Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala și vindecarea sa:

10 „Ziceam: «În floarea vieții mele trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților; sunt văduvit de restul anilor mei.»

11 Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul , da, pe Domnul , în țara celor vii; nu voi mai vedea oameni și nu voi mai fi printre locuitorii lumii.

12 Locuința îmi este smulsă și luată precum cortul unui păstor. Îmi simt firul vieții înfășurat ca de un țesător care m-ar tăia de la războiul de țesut; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

13 Strig după ajutor până dimineață, dar, ca un leu, El îmi zdrobește toate oasele; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță; mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»

15 Ce aș mai putea spune? El mi-a răspuns și aceasta este ceea ce El a făcut. Voi umbla smerit în toți anii vieții mele, după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.

16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii și în toate acestea stă și viața duhului meu. Tu mi-ai dat sănătate și ai îngăduit să trăiesc.

17 Cu siguranță, spre binele meu am trecut prin această amărăciune, căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viața de groapa nimicirii, aruncând înapoia Ta toate păcatele mele.

18 Într-adevăr, Locuința Morților nu-Ți poate mulțumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioșia Ta,

19 ci cel viu, cel viu Te laudă, așa cum fac și eu azi. Tații își învață copiii despre credincioșia Ta

20 prin care, Tu, Doamne , m-ai salvat, iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi în toate zilele vieții noastre, în Casa DOMNULUI.“

21 Atunci Isaia a zis: – Pregătiți o turtă de smochine, pe care s-o așezați pe rană și astfel Ezechia se va vindeca.

22 Ezechia a întrebat: – Care va fi semnul prin care voi ști că mă voi duce la Casa DOMNULUI?

Copyright information for NTLR