Job 15

Al doilea discurs al lui Elifaz din Teman

1Atunci Elifaz din Teman i-a zis:

2„Oare se cade să răspundă înțeleptul cu învățături deșarte și să-și umple stomacul cu vântul de răsărit?

3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?

4Tu dai la o parte chiar și frica de Dumnezeu și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.

5Nedreptatea ta te învață ce să spui, iar limba ta e ca a unui om viclean.

6Gura ta te condamnă, nu a mea, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?

8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu ești singurul care are înțelepciune?

9Ce știi tu, și noi să nu știm? Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?

10Între noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.

11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ți-au fost spuse cu blândețe?

12De ce îți îndepărtezi inima? Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,

13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu și lași să-ți iasă din gură astfel de cuvinte?

14Ce este omul ca el să poată fi curat sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?

15Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinții Săi, dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,

16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt, care bea nedreptatea ca pe apă.

17Ascultă-mă! și îți voi face cunoscut, îți voi arăta ceea ce am văzut,

18ceea ce-au povestit oamenii înțelepți, care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinții lor,

19pentru că doar lor le-a fost dată țara și nici un străin n-a trecut printre ei.

20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale și are parte de cruzime în toți anii lui.

21Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.

22Nu speră că va scăpa de întuneric; el este însemnat pentru sabie.

23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?» Știe că ziua întunericului e aproape.

24Necazul și neliniștea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,

25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu și s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,

26pentru că a alergat cu încăpățânare împotriva Lui, cu un scut gros și puternic.

27Deși fața i s-a umflat de grăsime și i s-au îngrășat șalele,

28el va locui în cetăți distruse și în case în care nu stă nimeni, în case gata să ajungă o grămadă de ruine.

29Nu se va mai îmbogăți, nu-i va mai crește averea și averea lui nu va mai împânzi țara.

30Nu va scăpa de întuneric, o flacără îi va usca mlădițele și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.

31Să nu se înșele încrezându-se în deșertăciune, căci deșertăciunea îi va fi răsplata.

32Va fi răsplătit înainte de vreme și mlădițele lui nu vor înverzi.

33El va fi ca o viță ai cărei struguri au fost rupți, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă și focul va arde corturile celor ce iubesc mita.

35Ei zămislesc necazul și dau naștere la rău, pântecele lor pregătește înșelătoria.“

Copyright information for NTLR