Job 17

1Duhul îmi este zdrobit, mi se sting zilele, mormântul mă așteaptă.

2Sunt înconjurat de batjocoritori, ochii mei trebuie să privească la dușmănia lor.

3Pune-Te zălog pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine?

4Pentru că Tu le-ai închis mințile ca să nu înțeleagă, de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.

5Cel ce-și trădează prietenii pentru câștig, copiilor aceluia li se vor închide ochii.

6El m-a făcut de pomină pentru oameni și am devenit unul în fața căruia ceilalți scuipă.

7Ochii mi se-ntunecă de durere și toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.

9Totuși cei drepți se țin de calea lor și cei cu mâinile curate vor fi și mai tari.

10Dar voi toți, întoarceți-vă, veniți iarăși să-mi vorbiți! Nu voi găsi însă nici un înțelept între voi.

11Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit și chiar și dorințele inimii mele.

12Oamenii aceștia fac din noapte zi și înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»

13Dacă mă uit la Locuința Morților ca la casa mea, dacă îmi fac culcușul în întuneric,

14dacă zic gropii: «Ești tatăl meu!» și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

15unde îmi mai este nădejdea? Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?

16Se va pogorî ea la porțile Locuinței Morților? Vom coborî împreună în țărână?“

Copyright information for NTLR