Job 24

1De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2Oamenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

3Iau măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

4Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie și silesc pe toți săracii din țară să se ascundă.

5Asemenea măgarilor sălbatici din deșert, așa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

6Ei își adună nutrețul de pe câmp și culeg struguri în via celui rău.

7Își petrec noaptea goi, lipsiți de îmbrăcăminte și fără învelitoare împotriva frigului.

8Sunt pătrunși de ploaia munților și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

10Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

12Din cetate se aud gemete de moarte și sufletele celor răniți strigă după ajutor … Totuși Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

13Sunt alții care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei.

14Ucigașul se scoală în amurgul zilei și omoară pe cel sărac și nevoiaș, iar noaptea fură.

15Ochii celui adulter pândește amurgul; el își zice: «Nimeni nu mă va vedea!» și își acoperă fața.

16Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închiși. Ei nu cunosc lumina.

17Pentru toți aceștia dimineața este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

18Ei sunt iuți ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19Așa cum seceta și căldura sorb apele zăpezii, tot așa înghite Locuința Morților pe cei ce-au păcătuit.

20Pântecele mamei îi uită și viermele îi găsește gustoși. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

21Ei pradă femeia fără copii și nu fac nici un bine văduvei.

22Totuși, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreți; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranță de viață.

23El le dă siguranță și sunt sprijiniți; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec. Cad și sunt adunați ca toți ceilalți, sunt tăiați ca spicele de grâu.

25Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint și cine-mi poate nimici vorbele?“

Copyright information for NTLR