Job 27

1Iov și-a continuat discursul și a zis:

2„Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate, Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,

3că atâta vreme cât am suflare, cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,

4buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate și limba mea nu va spune nimic înșelător.

5Departe de mine gândul să vă dau dreptate; îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!

6Îmi voi susține neclintit dreptatea, inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.

7Fie ca dușmanul meu să se poarte ca cel rău și împotrivitorul meu ca cel nedrept.

8Ce nădejde mai are cel lipsit de evlavie când Dumnezeu îi taie firul vieții, când Dumnezeu îi ia viața?

9Îi va auzi Dumnezeu strigătul când va veni necazul asupra lui?

10Se va desfăta el în Cel Atotputernic? Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?

11Vă voi învăța despre puterea lui Dumnezeu! Nu vă voi ascunde căile Celui Atotputernic.

12Voi înșivă ați văzut toate acestea. De ce atunci toată vorbirea aceasta fără rost?

13Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău și moștenirea dată de Cel Atotputernic celui asupritor.

14Dacă i se înmulțesc copiii, soarta lor este sabia și urmașii lui nu vor avea niciodată mâncare de ajuns.

15Ciuma îi va îngropa urmașii, iar văduvele acestora nu-i vor jeli.

16Deși el adună argintul precum adună țărâna și hainele precum grămezile de lut,

17lucrurile pe care el le strânge le va îmbrăca cel drept, iar cel nevinovat va împărți argintul lui.

18Casa zidită de el este ca cea a unei molii, ca o colibă făcută de un străjer.

19Când se culcă e bogat, dar nu va mai fi așa; când își deschide ochii toate s-au dus.

20Spaimele îl cuprind ca un șuvoi; o vijelie îl smulge în timpul nopții.

21Vântul de răsărit îl ia și îl duce, îl smulge din locul său ca o furtună.

22Vuiește asupra lui fără milă când el fuge grăbit de puterea lui.

23Îi bate din palme în derâdere și-l gonește cu glas șuierător.

Copyright information for NTLR