a+ 30:1 1 S au: mi-a desfăcut coarda cortului

Job 30

1Dar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinți nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3Epuizați de sărăcie și de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite și pustii,

4smulgeau nalbă dintre arbuști, mâncau chiar și rădăcini de verigel.

5Erau izgoniți din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după niște hoți.

6Ei locuiau în văi uscate, între stânci și-n gropile pământului.

7Urlau printre tufișuri, se îngrămădeau în mărăcini.

8Fii ai nebunilor și ai celor fără nume, ei au fost izgoniți din țară.

9Dar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

10Mă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în față.

11Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului a  și m-a smerit, ei nu mai au frâu față de mine.

12La dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

13Îmi nimicesc cărările, îmi măresc necazul și nimeni nu-i oprește.

14Ajung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

15Spaimele mă copleșesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranța mea se risipește ca un nor.

16Sufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinței.

17Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

19El m-a aruncat în noroi și-am ajuns ca țărâna și cenușa.

20Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.

21Ai devenit crud cu mine, mă lovești cu tăria mâinii Tale,

22mă ridici deasupra vântului și mă arunci în furia furtunii.

23Știu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toți cei vii.

24Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

25N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

26Dar când așteptam binele, a venit răul și când așteptam lumina, a venit întunericul.

27Măruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferință vin peste mine.

28Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare și strig după ajutor.

29Am ajuns frate cu șacalii și tovarăș cu struții.

30Pielea mi se înnegrește și cade, și oasele îmi ard de febră.

31Lira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.

Copyright information for NTLR