Job 31

1Am încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.

2Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus și moștenire de la Cel Atotputernic din înălțimi?

3Oare necazul nu este pentru cel nedrept și dezastrul pentru cei ce săvârșesc fărădelegea?

4Oare nu vede El căile mele și nu numără El toți pașii mei?

5Dacă am umblat în minciună și pașii mei s-au grăbit să înșele,

6atunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă și-mi va cunoaște curăția!

7Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii și dacă mi s-au pângărit mâinile,

8atunci alții să mănânce ce am semănat și roadele mele să fie smulse din rădăcini.

9Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie și dacă am pândit la ușa vecinului meu,

10atunci soția mea să macine pentru altul și alții să se culce cu ea.

11Aceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

12Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerișul.

13Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,

14ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?

15Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut și pe ei? Oare nu Același ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

16Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

17dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

18eu care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată și de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –

19dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,

20iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,

21dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,

22atunci să-mi cadă umărul de la locul lui și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.

23Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu și îmi era frică de măreția Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

24Dacă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»

25sau dacă m-am bucurat de marea mea avere și de bogăția pe care mâinile mele au adunat-o,

26dacă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mișcându-se în splendoarea ei

27și mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,

28aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aș fi fost necredincios Celui Preaînalt.

29Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,

30dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste viețile lor,

31dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,

32– străinul însă n-a rămas în drum peste noapte și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –

33dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă

34pentru că m-aș fi temut de mulțime, iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând și neîndrăznind să ies afară …

35Oh! De-aș găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

36O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.

37Îi voi da socoteală de toți pașii mei, mă voi apropia de El ca un prinț.)

38Dacă pământul meu a strigat împotriva mea și dacă brazdele lui au plâns împreună,

39dacă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,

40atunci să crească pe el spini în loc de grâu și neghină în loc de orz!“



Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.

Copyright information for NTLR