Job 31

Am încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.

Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus și moștenire de la Cel Atotputernic din înălțimi?

Oare necazul nu este pentru cel nedrept și dezastrul pentru cei ce săvârșesc fărădelegea?

Oare nu vede El căile mele și nu numără El toți pașii mei?

Dacă am umblat în minciună și pașii mei s-au grăbit să înșele,

atunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă și-mi va cunoaște curăția!

Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii și dacă mi s-au pângărit mâinile,

atunci alții să mănânce ce am semănat și roadele mele să fie smulse din rădăcini.

Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie și dacă am pândit la ușa vecinului meu,

10 atunci soția mea să macine pentru altul și alții să se culce cu ea.

11 Aceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

12 Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerișul.

13 Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,

14 ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?

15 Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut și pe ei? Oare nu Același ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

16 Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

17 dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

18 eu care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată și de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –

19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,

20 iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,

21 dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,

22 atunci să-mi cadă umărul de la locul lui și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.

23 Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu și îmi era frică de măreția Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

24 Dacă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»

25 sau dacă m-am bucurat de marea mea avere și de bogăția pe care mâinile mele au adunat-o,

26 dacă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mișcându-se în splendoarea ei

27 și mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,

28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aș fi fost necredincios Celui Preaînalt.

29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,

30 dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste viețile lor,

31 dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,

32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –

33 dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă

34 pentru că m-aș fi temut de mulțime, iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând și neîndrăznind să ies afară …

35 Oh! De-aș găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

36 O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.

37 Îi voi da socoteală de toți pașii mei, mă voi apropia de El ca un prinț.)

38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea și dacă brazdele lui au plâns împreună,

39 dacă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,

40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu și neghină în loc de orz!“



Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.

Copyright information for NTLR