Job 9

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns:

2„Da, știu că așa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

3Dacă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

4El are o inimă înțeleaptă și o putere mare. Cine I se poate împotrivi și să reușească?

5El mută munții fără ca aceștia să știe când îi răstoarnă în mânia Sa.

6El scutură pământul din locul său și face ca stâlpii să-i tremure.

7El poruncește soarelui și nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

8El singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.

9El a făcut Ursul și Orionul, Pleiadele și constelațiile sudului.

10El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.

11Iată, El trece pe lângă mine și nu-L pot vedea, trece și nu-mi dau seama.

12Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

13Dumnezeu nu-Și întoarce înapoi mânia; chiar și oștile lui Rahab Îi sunt supuse.

14Deci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

15Chiar dacă aș fi drept, nu I-aș putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

16Dacă L-aș chema la judecată și mi-ar răspunde, n-aș crede că mi-a ascultat glasul.

17El mă zdrobește printr-o furtună și-mi înmulțește rănile fără motiv.

18Nu mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

19Dacă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

20Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aș fi, El mă va dovedi vinovat.

21Sunt nevinovat, dar nu mai țin la mine. Îmi disprețuiesc viața.

22Îmi e tot una, de aceea zic: «El îl nimicește și pe cel nevinovat și pe cel rău deopotrivă.»

23Și măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

24Când o țară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

25Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

26Trec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

27Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios!»,

28atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.

29Dacă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

30Chiar dacă m-aș spăla cu săpun și mi-aș curăța mâinile cu leșie,

31Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi și hainele de mine.

32Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde și să putem merge împreună la judecată.

33Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-și pună mâinile peste noi amândoi,

34ca astfel El să-Și dea la o parte nuiaua și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

35Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu așa mi se întâmplă.

Copyright information for NTLR