a+ 10:6 Ioan folosește un alt termen ( paroimia ), decât cel folosit de ceilalți evanghel i ști ( parabole ), termen care se poate referi la: metaforă, proverb, pildă, zicală, maximă, la un limbaj cu tâlc, care trebuie descoperit; vezi 16:15
b+ 10:22 Ebr.: Hanuca, sărbătoare care comem orează rededicarea Templului în decembrie 165 î.Cr., după ce acesta a fost profanat de către Antioh IV Epiphanes ( 175-164 î.Cr. ); vezi 1 Macabei 4:41-61. Era numită și Sărbătoarea luminilor, deoarece în fiecare seară de Hanuca se aprindea o lampă specială ( hanuchia ) în fiecare casă
c+ 10:34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise
d+ 10:34 Un citat din Ps. 82:6. Termenul ebraic elohim, tradus aici cu dumnezei, poate avea sensurile următoare: Dumnezeu, zei, ființe cerești ( îngeri ) sau judecători ( conducători ); în contextul Ps. 82 el se referă la judecători ( conducători ); vezi și Ps. 58:1; 82:1

John 10

Isus, Păstorul cel bun

1Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar.

2Însă cel care intră pe poartă este păstorul oilor.

3Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul; el își cheamă oile pe nume și le duce afară.

4După ce le-a scos afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.

5Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

6Isus le-a vorbit în chip figurat a, dar ei n-au înțeles ce le spunea.

7Isus le-a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor.

8Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.

9Eu sunt poarta! Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit; va intra, va ieși și va găsi pășune.

10Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s-o aibă din abundență.

11Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.

12Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie.

13Cel plătit fuge pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.

14Eu sunt păstorul cel bun și le cunosc pe cele ce sunt ale Mele, iar cele ce sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine,

15tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, iar Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi.

16Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor.

17De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s-o iau din nou.

18Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau și am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.

19Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei.

20Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce-L ascultați?!“

21Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de demoniac. Poate un demon să deschidă ochii unui orb?!“

Necredința iudeilor

22În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului b. Era iarnă.

23Isus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.

24Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: – Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne-o deschis!

25Isus le-a răspuns: – V-am spus, dar nu credeți! Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele depun mărturie despre Mine.

26Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți din oile Mele.

27Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează.

28Eu le dau viață veșnică și în veac nu vor pieri; și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

29Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.

30Eu și Tatăl una suntem.

31Iudeii au luat din nou pietre ca să arunce în El.

32Isus le-a zis: – V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?

33Iudeii I-au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu!

34Isus le-a zis: – Nu este scris în Legea c voastră: „Eu am zis: «Sunteți dumnezei d!»“?

35Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu El i-a numit „dumnezei“, și Scriptura nu poate fi anulată,

36puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume că rostește blasfemii, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?!

37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți!

38Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl!

39Atunci au încercat din nou să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

40Apoi S-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo.

41Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat!“

42Și mulți au crezut în El acolo.

Copyright information for NTLR