a+ 4:1 Multe mss timpurii și importante conțin Domnul în loc de Isus
b+ 4:4 Nu este vorba despre o necesitate condiționată geogra f ic, ci de una condiționată de planul lui Dumnezeu
c+ 4:6 Ora 12:00
d+ 4:9 Sau: nu folosesc vasele pe care le-au atins ( folosit ) și samaritenii; iudeii îi considerau pe samariteni necurați din punct de vedere ceremonial, considerând că folosirea un ui vas care a fost atins de un samaritean îi va face să devină necurați din punct de vedere ceremonial. Samaritenii erau o populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană ( 722 î.Cr. ) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni ( 2 Regi 17:24 )
e+ 4:20 Muntele Garizim, unde samaritenii au ridicat un templu, în sec. IV î.Cr.; și în v. 21
f+ 4:27 Vezi v. 23 pentru a înțelege mai bine sensul acestei întrebări
g+ 4:31 Vezi nota de la 1:38
h+ 4:35-36 Sau: gata pentru seceriș chiar acum! 36 Cel
i+ 4:46 Probabil al tetrarhului Irod Antipa ( 4 î.Cr.-39 d.Cr. ), unul dintre fiii lui Irod cel Mare ( 37-4 î.Cr. ); tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor
j+ 4:52 Ora 13:00

John 4

Isus și femeia samariteancă

1Când Isus a  a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan –

2cu toate că nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui –

3a părăsit Iudeea și S-a întors iarăși în Galileea.

4Trebuia să treacă prin Samaria b  ,

5prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif.

6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a așezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea c  .

7O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: – Dă-Mi să beau!

8Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

9Femeia samariteancă I-a zis: – Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?! Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii d  .

10Isus i-a răspuns: – Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăți I-ai fi cerut, și El ți-ar fi dat apă vie!

11Femeia I-a zis: – Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?!

12Ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și care a băut el însuși din ea, atât el, cât și fiii și turmele lui?

13Isus i-a răspuns: – Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete.

14Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică.

15Femeia I-a zis: – Domnule, dă-mi și mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!

16El i-a zis: – Du-te, cheamă-l pe soțul tău și vino aici!

17Femeia I-a răspuns: – N-am soț! Isus i-a zis: – Ai spus bine: „N-am soț!“,

18pentru că cinci soți ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este soț. Este adevărat ceea ce ai spus.

19Femeia I-a zis: – Domnule, văd că Tu ești profet!

20Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta e  , iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

21Isus i-a răspuns: – Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim.

22Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei.

23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl.

24Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.

25Femeia I-a zis: – Știu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

26Isus i-a zis: – Eu, Cel Care-ți vorbește, sunt Acela.

27Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nici unul n-a întrebat: „Ce cauți f  ?“ sau „De ce vorbești cu ea?“

28Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le-a zis oamenilor:

29„Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“

30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

31Între timp, ucenicii Îl rugau: – Rabbi g  , mănâncă!

32Dar El le-a răspuns: – Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți.

33Ca urmare, ucenicii și-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“

34Isus le-a mai zis: – Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.

35Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum,

36cel h  ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună.

37Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“

38Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați străduit; alții s-au străduit, iar voi ați intrat în strădania lor.

39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“

40Așadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.

41Mult mai mulți au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui

42și-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

Vindecarea fiului unui slujbaș al regelui

43După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea.

44Căci El Însuși spusese că un profet nu are parte de onoare în patria lui.

45Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.

46A venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Era acolo un slujbaș al regelui i  , al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

47Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

48Isus i-a zis: – Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede!

49Slujbașul regelui I-a zis: – Doamne, vino până nu moare copilașul meu!

50Isus i-a răspuns: – Du-te; fiul tău trăiește! Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat.

51În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat și i-au zis că fiul lui trăiește!

52Atunci el i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri la ceasul al șaptelea j  l-a lăsat febra.“

53Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește!“ Și a crezut el și toată casa lui.

54Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.

Copyright information for NTLR