a+ 8:3 Lit.: scribi, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau legea scrisă și orală. Majoritatea erau farisei; peste tot în carte
b+ 8:5 O aluzie la Lev. 20:10 și Deut. 22:22-24
c+ 8:9 Unele mss mai puțin importante conțin: s-au simțit mustrați de cugetul lor și, înainte de: au ieșit afară
d+ 8:11 Cele mai timpurii și mai importante mss nu conțin fragmentul dintre paranteze: 7:53-8:11
e+ 8:15 Sau: după înfățișare; lit.: după carne / trup
f+ 8:17 Vezi Deut. 17:6
g+ 8:20 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei; Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.-200 d.Cr. ) atestă existența a 13 astfel de cutii în Templu
h+ 8:25 Sau: Ceea ce vă tot spun de la început.
i+ 8:33 Lit.: sămânța; și în v. 37
j+ 8:34 Sau: oricine trăiește în păcat
k+ 8:38 Sau: pe când eram cu; sau: în prezența
l+ 8:38 Cf. celor mai multe mss, care conțin vostru. Sau: Tatăl. Voi să faceți ceea ce ați auzit de la Tatăl!, cf. câtorva mss foarte importante care nu conțin vostru
m+ 8:39 Unele mss foarte importante conțin: Dacă sunteți copiii lui Avraam, atunci faceți
n+ 8:48 Vezi nota de la 4:9
o+ 8:58 Vezi Ex. 3:14 și nota

John 8

1Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor.

2Dis-de-dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul a venit la El. El S-a așezat și a început să-i învețe.

3Cărturarii a  și fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comițând adulter. Au pus-o să stea în mijloc

4și L-au întrebat: – Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul.

5În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre. b  Tu deci ce zici?

6Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze. Isus însă S-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ.

7Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: – Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!

8Apoi S-a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ.

9Când au auzit ei aceasta, c  au ieșit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.

10Isus S-a ridicat și a întrebat-o: – Femeie, unde sunt toți? Nu te-a condamnat nimeni?

11Ea a răspuns: – Nimeni, Doamne! Isus i-a zis: – Nici Eu nu te condamn. Du-te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!) d 

Isus, Lumina lumii. Veridicitatea mărturiei lui Isus

12Isus le-a vorbit din nou: – Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieții.

13Fariseii i-au zis: – Tu depui mărturie despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată.

14Isus le-a răspuns: – Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc.

15Voi judecați după standarde omenești e  ; Eu nu judec pe nimeni.

16Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis.

17Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. f 

18Sunt Eu Cel Ce depun mărturie despre Mine Însumi, și despre Mine depune mărturie și Tatăl Care M-a trimis.

19Atunci I-au zis: – Unde este Tatăl Tău? Isus a răspuns: – Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine și nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște și pe Tatăl Meu.

20Aceste cuvinte le-a spus în vistierie g  , în timp ce dădea învățătură în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I venise ceasul.

21El le-a zis iarăși: – Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.

22Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.»?“

23El le-a zis: – Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.

24Vă spun că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.

25Ei L-au întrebat: – Cine ești Tu? Isus le-a răspuns: – Ceea ce v-am spus de la început. h 

26Eu am multe de zis și de condamnat cu privire la voi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.

27Ei nu și-au dat seama că le vorbea despre Tatăl.

28Isus le-a zis: – Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M-a învățat Tatăl.

29Iar Cel Ce M-a trimis este cu Mine. El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce-I este plăcut.

30În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

Urmașii lui Avraam

31Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El: – Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei.

32Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera.

33Ei I-au răspuns: – Suntem urmașii i  lui Avraam și n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veți fi liberi“?!

34Isus le-a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârșește păcatul j  este sclav al păcatului.

35Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic.

36Deci dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi.

37Știu că sunteți urmașii lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.

38Eu spun ceea ce am văzut la k  Tatăl; iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru l  .

39Ei I-au răspuns: – Tatăl nostru este Avraam! Isus le-a zis: – Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face m  faptele lui Avraam.

40Însă acum încercați să Mă omorâți, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut!

41Voi faceți deci faptele tatălui vostru! Atunci I-au zis: – Noi nu suntem născuți din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!

42Isus le-a zis: – Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

43De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu!

44Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii!

45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți!

46Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți?

47Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu!

Isus este înainte de Avraam

48Iudeii I-au răspuns: – Nu zicem noi bine că ești samaritean n  și că ai demon?!

49Isus le-a zis: – Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonorați pe Mine.

50Totuși Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută și Care judecă.

51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.

52Atunci iudeii I-au zis: – Acum știm că ai demon! Avraam a murit, profeții – de asemenea, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“!

53Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Și profeții au murit! Cine Te crezi Tu că ești?!

54Isus le-a răspuns: – Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“,

55deși nu-L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui.

56Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.

57Atunci iudeii I-au zis: – N-ai nici cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam?!

58Isus le-a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt o  !

59Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu.

Copyright information for NTLR